Ce are motanul tau, draga?

- Ce are motanul tau, draga? Toata dupa-masa a alergat de pe un acoperis pe altul. Doar n-a innebunit?! - Nu, draga mea, cum sa fi innebunit?! Azi dimineata l-am castrat, iar acum umbla sa-si contramandeze intilnirile. page contents

Seligenstadt, orasul german al lui Traian

Intre Frankfurt si Wurzburg se afla un oras interesant, ce geme sub greutatea anilor si a istoriei. Dar se pare ca aici, la Seligenstadt, povara secolelor, n-a reusit sa schimbe prea mult fata locului, caci arhitecti si restauratori de renume, au reusit sa readuca trecutul in prezent si pe acesta sa-l proiecteze in viitor. Aici, in caldaramul burgului, exista inca pietre de granit nemuritoare, zemuind a istorie, martore tacute a doua milenii presarate cu zeci de batalii intre doua semintii razboinice si dominante. Seligenstast se afla in landul Hesse, districtul Offenbach, la 25de Km de orasul Frankfurt, langa autostrada E42 si E41 ce duce la Wurzburg, dar, cum in Germania cand esti pe sosea sau pe autostrada ai impresia ca tara e acoperita mai mult cu beton decat cu pamant si gazon, e cel mai bine, pentru a nu te rataci, sa folosesti GPS-ul. Orasul Seligenstadt, iata prima noastra halta a periplului germano-austriac de doua zile, de pe traseul Frankfurt-Seligenstadt-Wurzburg-Ulm-Fussen-Schwangau (Castelul Neuschwanstein) -Zugspitze (Austria) -Garmish Partenkirchen-Munchen-Starnberg-Nurnberg-Frankfurt. Am ajuns in acest oras, Seligenstadt, doar pentru ca am avut inspiratia, sa-l rog pe prietenul meu Feri, sa-mi arate un oras stravechi, tipic german. “OK, mi-a raspuns el, dar nu ramanem acolo decat o ora, caci drumul pana-n Alpi e lung, avem de mers in total peste 1000 de kilometri” Pe la anul 100 e. n., Traian, imparatul romanilor, un imparat puternic dar suspicios si prevazator, in lipsa de idei si mai ales de bani, fiind nevoit sa gestioneze un imperiu imens si foarte costisitor, porunceste unei cohorte de 500 de romani sa construiasca un castru pe raul Main, numit "Saligunstat", cu scopul de a adaposti legiunea a 22-a romana, cantonata in orasul Mogontiacum, actualmente Mainz. Acest lucru se intampla exact inainte ca “tatal nostru”, adica puternicul Traian, s-o cucereasca pe frumoasa Dacia, cea mai bogata si curtata provincie romana a vremii. Aceasta, lasandu-se cucerita, nu fara incidente, avea sa salveze, prin aurul sau de la Alburnus Major, intreaga ginta latina atotstapanitoare, de la un rusinos "crash” financiar pan-imperial, pentru inca aproape doua secole. Vechiul castru Saligunstat, se intindea, mai mult sau mai putin, in jurul actualei piete centrale (Marktplatz) din Seligenstadt. Raul Main era frontiera ce despartea Imperiul Roman de tinutul indisciplinatelor triburi germanice. In anul 260 e. n., odata cu decaderea Imperiului Roman, castrul Saligunstat a fost distrus de germanici, ce-si doreau teritoriile inapoi. Deasupra lui a fost construita o noua asezare, in stil gotic. Germanicii au reusit sa-i impinga pe latini, (care, la fel ca si orice alti stapani pofticiosi, se intinsesera deja prea mult in timp, in spatiu si mai ales in curtile vecinilor), spre o peninsula ce semana din ce in ce mai mult cu o cizma obosita. Istoria medievala a orasului Seligenstadt, (numit mai apoi Obermuhlemheim dar numele era cam greu de pronuntat chiar si de germanici, astfel incat edilii orasului, au revenit la vechiul nume latin), este legata de numele “scribului personal” a lui Carol cel Mare, numit Einhart, care a ordonat construirea, in anul 830, a unei bazilici pe locul fostului castru roman si mai apoi a unei manastiri benedictine. Toate acestea vor intra apoi in posesia ducelui de Hessen-Darmstadt, apoi in stapanirea ducilor electori de Mainz. Imparatul Frederick I, ridica localitatea Seligenstadt la rang de oras in anul 1175 iar apoi, in anul 1188, acesta devine oras imperial. In traducere, Seligenstadt, inseamna “orasul binecuvantat”. Asa l-am gasit eu in prezent, caci el este o bijuterie arhitectonica a Germaniei, oras binecuvantat cu numeroase edificii medievale, a caror reconstructie a inceput in anul 1977. Seligenstadt e un oras ce trebuie admirat “la pas”, fara graba. Plimbandu-te pe stradutele-i inguste sau strecurandu-te printre masivele lui cladiri, construite simplu, doar din barne maronii impregnate cu cocteiluri pe baza de rasini si esente ramase in mare parte necunoscute si mortar, te plimbi de fapt, prin atmosfera Germaniei medievale. Astazi mai tot ceea ce e modern, cafenele, baruri, restaurante, hoteluri, farmacii, magazine de shopping, birouri, se afla ascunse indaratul unei frumoase mantii medievale, astfel incat daca n-ai chef sa intri in nici unul, vei ramane in secolul XII sau XVI, daca in schimb vei dori sa intri in interiorul cladirilor, te vei trezi in secolul nostru. Noi, dupa ce am parcat automobilul in centrul orasului vechi, (Marktplatz), automobil ce parea venit dintr-o alta lume, o ciudata masina a timpului desprinsa parca dintr-o povestire SF care altera imaginea “prezentului antic” si care ocupa aproape intreaga piata, am intrat ca sa servim o cafea intr-un bar. Dupa ce prietenul meu mi-a citit istoricul orasului de pe tableta sa si m-am cufundat adanc in trecut si in visare, am facut cateva poze cu cafeneaua, dar patronul mi-a atras atentia, foarte pasnic, ca pe-aici “no more photos”, asadar am realizat repede ca sunt in prezent, in anul 2013, (ultima poza, cu preturile cafelelor si a piscoturilor cu frisca, a trebuit s-o sterg), afara insa, pe strazile mirosind inca a batalii scurse de pe umbrela unui trecut razboinic, n-am avut nici o problema… Piata centrala (Marktplatz) e fermecatoare, veti gasi aici o fantana arteziana ce tasneste “lateral” si care racoreste aerul urbei in zilele toride, casa lui Einhard, bogat ornamentata cu motive traditionale ale unor vremi demult apuse, un semet turn cu ceas al primariei burgului, bazilica Einhard sau o cruce multipla ce imi sugereaza faptul ca locuitorii orasului au fost mereu de buna credinta… Am ramas incantat de multimea de flori ce orneaza casele orasului si de sumedenia de case aproape identice, construite cu multe secole in urma, unele curbate, grinzile nemaiputand sustine prea mult timp de acum incolo (poate doar cateva secole), greutatea acoperisului…Seligenstadt e si un mic port la raul Main, fery-boat-ul sau traverseaza raul in 5 minute, pentru 2-3 euro, adica te poarta, trecand fosta granita a Imperiului Roman, spre tinutul neastamparatelor si nesupuselor triburi alemanice...

Lindau - o perla in Bodensee

In ultima zi petrecuta la Bodensee am vizitat orasul Lindau, care, dupa mine, este cel mai frumos oras din zona, fiind situat chiar pe o insula a lacului. Am plecat din Tettnang, localitatea in care am fost cazat in timpul minisejurului la Bodensee, pe la orele diminetii, iar in jumatate de ora eram in Lindau, distanta dintre Tettnang si Lindau fiind doar de 25 km. Am parcat la Seeparkplatz, parcare situata undeva pe langa gara, cu 90 centi/ora, existand posibilitatea achizitionarii si unei Tageskarte (bilet pentru toata ziua) pentru 5 euro. De obicei, cand vizitez o destinatie turistica, ma pregatesc cu material informativ despre principalele atractii, insa pentru Lindau nu am mai avut timpul necesar, asa ca am ratacit pe stradutele cochete, pavate, flancate de cladiri vechi, unele dintre ele frumos pictate pana ce am ajuns pe Maximilianstrasse, principala strada pietonala, cu cladiri din secolele 16-17 ale caror fatade sunt pictate, iar ferestrele frumos ornamentate, unde turistii colindau prin magazine sau se relaxau la terase. Dupa cativa pasi pe Maximilianstrasse am descoperit Altes Rathaus (Primaria veche), o cladire superba, construita intre anii 1422-1436 in stil gotic si readaptata intre 1536-1578 stilului renascentist. Fatada este pictata cu scene care prezinta istoria orasului. De pe Maximilianstrasse mi-am continuat plimbarea pe Cramergasse, in capatul careia se afla Marktplatz, cea mai frumoasa piata a orasului, in centrul careia se afla Neptunbrunnen (Fantana lui Neptun). In Marktplatz tocmai se tinea piata, de unde nu am rezistat sa nu cumpar niste cirese mari si dulci. Pe latura estica a pietei se afla Biserica evanghelica Sf. Stefan, care, la origine, a fost o biserica romanica in trei nave din secolul al 12-lea, reconstruita intre 1781-1783 in stilul barocului tarziu. Langa biserica Sf. Stefan se afla Das Münster Unserer Lieben Frau (Catedrala Maicii Domnului), care a fost reconstruita intre anii 1748–1752, dupa ce biserica veche, cunoscuta sub numele de Stiftskirche, a fost distrusa intr-un incendiu in 1728. In capatul vestic al pietei se afla Haus zum Cavazzen, o constructie in stil baroc (1728-1729) decorata cu picturi murale. Cladirea adaposteste din anul 1929 Muzeul orasului. Din Marktplatz am plecat mai departe pe Schmiedgasse si Fischergasse, la capatul careia se afla cladirea teatrului. De aici, continuand pe o alee discreta, am ajuns pe malul lacului, pe Gustav- Röhl-Uferweg, unde erau ancorate cateva yahturi. Plimbandu-ma pe malul lacului, am ajuns in celebrul port de la Bodensee, unde Farul inalt de 33 m si statuia Leului bavarez (33m) strajuiesc intrarea in port inca din 1856. Imaginea celor doua simboluri ale orasului, care se inalta deasupra lacului albastru, la care se mai adauga si Alpii, care se zaresc in departare este absolut superba. Tot in zona de promenade a portului se gaseste si Mangturm, un turn din secolul al 13-lea construit pentru apararea portului. Cu vizitarea portului s-a incheiat si aventura mea in acest oras-insula (nu inainte de a savura o inghetata la una din terasele de pe Maximilianstrasse), un oras, care imi va ramane mereu in inima. Acestea fiind spuse, il recomand tuturor sa-l viziteze. Nu degeaba este vizitat anual de peste 3 milioane de turisti.

Allianz Arena

Principalul obiectiv al vizitei noastre in capitala bavareza s-a numit Allianz Arena. Si fiindca ard de nerabdare sa va impartasesc experienta traita acolo... sa-i dam drumul! In dimineata celei de-a doua zi la Munchen, imediat dupa micul dejun, am achizitionat de la receptia hotelului un card partner Tageskarte Innenraum, la pretul de 9,8 Eur, card valabil pe toate liniile de transport pana a doua zi dimineata. Cardul poate fi folosit de un grup de pana la 5 persoane si e foarte bun in cazul in care doresti sa hoinaresti o zi intreaga folosind faimoasele S bahn si U bahn. Deci, fuga la Central Station, sarim repede in S Bahn pana la Marienplatz (asa cum am mai spus altadata, aici e punctul de legatura intre retelele S Bahn si U Bahn), iar de acolo am luat U Bahn, linia U6. Pe orice harta cu retelele Schnellbahn (suburban and underground train) network, trebuie urmarit punctul unde apare stilizata o minge de fotbal (la statia Frottmaning). Acolo e Allianz Arena! Am ajuns relativ repede. De la statia de metrou, in zare, cam la doi kilometri spre nord, pe un platou, ca o esplanada, se vedea faimoasa constructie, impozanta, maiestuoasa... Dupa ce am parcurs drumul in panta (si destul de lung), am ajuns la portile de intrare. Programul de vizita incepea la ora 10, insa, pana una alta am mai stat la taclale cu un vizitatorii dintr-un grup de englezi (veniti probabil sa vada culcusul dusmanului!). Insfarsit, intram, si, in prima fatza, toata lumea s-a bulucit direct la magazinele de suveniruri. Pentru o mai buna descriere a locatiei, fac acum o mare paranteza. Merita sa mentionez cateva detalii despre ceea ce ni se arata in fata ochilor. In primul rand vreau sa precizez ca pe acest stadion sunt doua gazde: faimoasa FC Bayern Munchen (daca nu stiati, una din poreclele lor este die bayern, adica bavarezii) si mai putin cunoscuta echipa din zweite Bundesliga, TSV Munchen 1860. Arena a fost inaugurata in 2005 si a costat 340 milioane de EUR. Cupola aceea mare este facuta dintr-un soi de polimer (ETFE se numeste, in fapt o etilen tetrafluoretilen). Materialul respectiv (am si pus mana pe o bucata din el) e reziztent la variatii de temperatura, intemperii si -lucru interesant - la radiatii! Sunt de fapt niste panouri (in jur de 2800 bucati), umflate cumva cu aer uscat, la presiune. Noaptea, toata cupola este luminata, in functie de cine joaca in acel moment: rosu, daca e Bayern, albastru, daca e TSV Munchen 1860 si alb, daca joaca Mannshaftul, adica nationala Germaniei! Au patru parcari pentru autoturisme, cam 270.000 mp, cu 9800 locuri. ASeparat (am inteles ca pe doua niveluri) mai sunt alte 1200 locuri (cred ca pentru VIP-uri), plus alte 350 de locuri pentru autocare/autobuze. Locurile pe stadion: 66.000, toate pe scaun. Acestea sunt valabile pentru meciurile internationale (cupe europene, etc). La meciurile interne, numarul de locuri se mareste prim convertitrrea unei parti din locurile de pe scaune in locuri in picioare, astfel ajungand7u-se la o capacitate de 69.000 de locuri. ca distributie, acestea sunt pe 3 niveluri: 20.000 locuri jios, 24.000 la mijloc, iar sus (unde e inspaimantator!) sunt 22.000 de locuri. Din toate acestea, 2.000 de locuri sun business clas, 400 de locueri sunt destinate presei plus 106 loje de lux (am inteles ca pretul unei loje -cam 7-8 locuri- poate ajunge si la 100.000 EUR). Shopurile au in total 4.000 mp (magazin Bayern, magazin TSV Munchen 1860, Allianz Arena Shop si incaunul, lego parca se numeste, pentru copii). Restaurante. Arena a la Carte e cel mai de soi, dar mai au si Supporter bars (doua, cate unul de fiecare echipa gazda, insumand cam 1300 de locuri), 28 de chioscuri (unde berea si carnatii sunt la putere!). De asemenea, sunt 4 vestiare: dioua pentru gazde Bayern si TSV) si doua pentru oaspeti. Au si doua zone de incalzire/antrenament a jucatorilor, cam de 110 mp fiecare, in vestiare este lux... ce sa mai spun? Toalete? peste 500! Iar terenul de joc... Prima data cand l-am vazut am crezut ca este sintetic, asa de verde era! Au instalatii ultima generatie de incalzire a gazonului. TOATE locurile din tribune sunt acoperite, vorba aceea, poa'sa ninga, poa'sa ploua... Revenind la turul nostru, dupa ce ne-am cumparat cate ceva de la magazinele de suveniruri, am luat bilete pentru Arena Fan Tour. Biletul era 10Eur/persoana, noi am luat un bilet de familie care a costat 29 EUR (am economisit 1 EUR!). Pe bilet ai si un vaucher de 0,5 EUR care poate fi folosit la restaurantul Arena a la Carte ca sa bei o bere. Din pacate, noi ne-am grabit si am tatat berea asta! La ora 10,30 ghida noastra, Karin, ne-a invitat sa incepem vizita. Karin a fost o draguta cu noi in special: in mod normal, programul cu ghid de limba engleza incepea abia la ora 13, insa ea ne-a dat toate detaliile in limba engleza evident! La inceput am vizionat un film -cam 15 minute-depre cum s-a construit arena, insotita, evident de cateva secvente de la meciuri. Dupa asta, cosmar! Cred ca in viata mea nu am urcat si coborat atatea trepte intr-un interval asa de scurt (cu tot cu film, turul arenei a durat cam o ora si 20 de minute). Cel mai impresionanrt a fost cand am patruns prima oara in tribune: fiu-meu s-a ingalbenit: din inaltul tribunei, aveai senzatia ca pici in cap pe teren! Impresionant. deasemeni, sa nu uit, la toate intrarile exista intrari diferite barbati/femei, probabil din motive de securitate /control corporal. Dupa ce am strigat in cot: TORRRR! (adica gol, fratilor!), am plecat si am vizitat: sponsor lounge, clubul de presa (super, toata lumea se fotografia si se credea cel putin... Murinho!), vestiarele (toate patru!), am mers pe tunelul de intrare a jucatorilor pe gazon. apoi pe terasele exterioare ale arenei... Timpul a trecut pe nesimtite... Nu cred ca exista cuvinte ca sa pot descrie tot ceea ce este acolo... Un monument, un templu... Va doresc sa ajungeti si sa vedeti cu ochii vostri o adevarata a opta minune a lumii! Vacante frumoase oriunde ati fi!

Marienplatz – Munchen

Ca marime, Munchen, este al treilea oras din Germania, dupa Berlin si Hamburg. Numele orasului inseamna „ calugar „ si primele atestari scrise sunt de la inceputul sec. XII. La inceputul sec. XIV, orasul a fost reconstruit de Ludovic al IV-lea, dupa ce fusese distrus de un mare incendiu. De atunci s-a dezvoltat constant, au fost infiintate academii si a devenit un centru culural, economic si universitar important al Germaniei. O umbra a istoriei s-a asternut peste el, cand in perioada nazista Hitler l-a declarat „ capitala miscarii naziste”. Dupa cel de al doilea Razboi Mondial, cand a fost distrus in bombardamente, a luat o noua infatisare si un nou avant economic. Iubitorii de turism, numesc orasul „ Capitala secreta a Germaniei „. Ca orice mare oras cu o istorie veche, zona centrala pastreaza ceva din vechile ziduri ce inconjurau cetatea medievala. Acolo ne-am indreptat si noi; am lasat autocarul intr-o parcare si am luat „ cetatea la picior”. Prima mare cladire ce mi-a atras atentia a fost cea a Ministerului de Justitie. Este o cladire impunatoare, bogat decorata la exterior cu sculpuri, bazoreliefuri si fereste cu arcade. Am traversat o mare intersectie si ne-am indreptat catre centrul vechi al orasului in care am intrat printr-o poarta monumentala. Intre ziduri, acest loc se numeste Piata Marienplatz (Piata Sf. Maria). Acolo este km 0 al oasului si tot de acolo se da ora exacta. In prima jumatate a secolului al XVII-lea aici s-a ridicat o statuie a Sfintei Maria, monument ce poate fi admirat si astazi. Statuia din aur (sau aurita) este asezata pe o coloana inalta din marmura neagra si la baza ei se afla alte patru statui ce reprezinta victoria orasului asupra razboiului, ciumei, ereziei si foametei. In sec. XIX, aici in piata a fost ridicata o noua cladire a Primarie, caci cea veche devenise neincapatoare. Este o cladire de o frumusete deosebita, realizata in stilul gotic, dupa planurile unui student, care a pus atata suflet in aceasta lucrare, incat a proiectat si cele mai mici detalii ale ornamentelor exterioare din piatra iar la interior a proiectat mobilierul. Constructia are mai multe turnuri. ; cel mai mare are 85m. Din turn, de trei ori pe zi, (la orele 11.12 si 17) 32 de statuete vestesc ora printru-un dans medieval si printr-un turnir intre cavaleri. La fel de frumoasa si de atragatoare mi s-a parut si vechea Primarie, in al carei turn se afla acum o expozitie de jucarii. Fatada vechii Primarii, este veche de trei sute de ani, realizata intr-un frumos stil baroc. In curtea sa, o fantana veche de peste 250 de ani, atrage privirile turistilor- Fantana Andromeda. Tot in Marienplatz, la cativa metri de Vechia Primarie (Altes Rathaus) am admirat cea mai veche biserica din oras, Biserica Sf. Petru (Peterskirche) cu o clopotnita inalta de 91m. ce mult timp a fost punctul de reper al orasului. Lectia noastra de istorie, a continuat la Domul Frauenkirche (Catedrala maicii Domnului) care este cea mai mare catedrala din oras. Si pentru a ramane asa, Primaria a interzis construirea unor cladirii care sa o depaseasca in inaltime (100 m.), incat poate fi vazut din orice loc al orasului. Constructia ei a durat 20 de ani (in jumatatea sec. XV) si a fost restaurata dupa cel de al II-lea Razboi Mondial. Ambele turnuri ale catedralei au cate un ceas. Admirand cladirile si remarcand viata orasului in acel loc, am ajuns si la celebra berararie Hofbrauhaus. Dupa o bere mare si buna bauta acolo, am revenit la autocar si ne-am continuat drumul „european”.

Andechs si Ammersee

O manastire benedictina, o fabrica de bere, mancare traditionala si o priveliste superba. Manastirea micuta, in stil baroc, Sf. Bonifaz al carei turn este construit in stil rococo. Am ratat vizitarea fabricutei de bere, in schimb am avut ocazia sa o degustam, berea germana traditionala, nefiltrata. O halba de 1 litru, alaturi de Kartoffelsalad plus Schweinebraten, toate servite pe tereasa manastirii, un loc rustic, full de turisti. Trei persoane x trei chestii de mai sus (mai putin berea pare a fost unica), totul la 19 euro. La coborarea de pe Berg Heiliger (Muntele Sfant), am cotit-o usor spre Ammersee. Mai rar asa priveliste. Nu am cuvinte sa descriu ce am trait atunci, acolo: cerul si lacul inngemanate in culori tulburatoare. Am inteles, din povestirile colegului care ne-a vandut pontul cu locul cu pricina, ca toamna este anotimpul care se potriveste perfect acelui loc, cunoscatorii in ale naturii putand admira flora in culori minunate si fauna, reprezentata prin diferite specii de pasari.

Munchen-plimbare prin centrul orasului

Am dat GPS-ului sa ne duca in Munchen pe strada Kaufinger, care ne-am interesat dinainte si am aflat ca este aproape de centru. Traseu: Hart im Zillertal-Fugen (A 12) - Worgl (E 45) - Kufstein - Raubling - Holzkirchen (E 45) - Munchen. Distanta: Hart im Zillertal - Munchen = 136 km, facuti intr-o ora si jumatate. Era o alta dimineata, o dimineata frumoasa de 10 aprilie 2012 cand am hotarat sa mergem la Munchen. Acum fiind o zi de marti au trecut si sarbatorile de Pasti la ei si magazinele erau deschise incepand de astazi. Si fiindca am facut o excursie doar de o zi la Munchen, am sa va povestesc tot ce am vazut noi in acea zi. Binenteles ca daca ne-am fi cazat acolo undeva si am fi stat cateva zile la Munchen as fi avut mai multe sa va spun si poate mult mai detailat, dar sper ca impresiile mele sa va poata ajuta daca aveti, ca si noi, doar o zi intreaga la dispozitie si vreti sa vedeti atat cat se poate. Am plecat dimineata devreme de la pensiune. Cei 136 km pana la Munchen i-am parcurs f. usor. Am mers 10 km spre sensul giratoriu de la benzinaria Agip si de acolo ne-am incadrat spre directia Munchen pe autostrada A12. Despre drumuri: Pe autostrazi prin Austria este o adevarata placere sa mergi, fiecare il respecta pe celalalt, drumurile sunt impecabile si am cautat macar o groapa dar nu am gasit-o. Daca cel din fata ta vede ca vrei sa depasesti, se duce imediat pe prima banda si iti face loc. Daca vede ca ai gresit drumul, austriacul se opreste si iti face loc ca tu sa poti sa dai inapoi si sa te incadrezi corect. La noi se lasa cu claxonari stridente si cuvinte ,,dulci’’. Nu am vazut pe nimeni sa vorbeasca la telefon in timp ce conduce, nu am vazut taxiuri, caini vagabonzi, gunoaie, nu exista asa ceva. Si la ei ambulantele, niciuna nu urla ca si la noi. Acolo la ei sa inteleg ca nu sunt urgente? Acolo nu sunt probleme? La noi e puzderie de taxiuri in toate intersectiile, toti stau si asteapta ,,marea lovitura’’ care intr-o zi ori vine, ori nu vine, dar ei totusi stau si nu sunt numai soferi in varsta pe care ii intelegi, sunt si tineri.., gunoaiele colcaie peste tot si de caini, ce sa mai vorbesc? Ati vazut la noi vreo ambulanta care sa nu urle strident, ati vazut vreo strada fara gunoaie sau caini? Aratati-mi si mie. Nu ne-am dat seama cand am iesit din Austria si am intrat in Germania. Doar de pe ecranul GPS-ului a disparut limita aceea de viteza, semn ca intrasem in Germania. Ceasul arata ora 9,35. Eram acum liberi sa ,,zburam’’ pe autostrada cu cat vrem noi. Si va spun ca toti ,,zburau’’ ca si noi, in afara de tiruri si camioane, care erau o multime si ocupau de regula prima banda. Fiecare mergea cu cat il tineau caii putere. Am vazut si motociclisti, treceau razant pe langa noi, cei care aveam 140 km/ora... atunci ei?? De la Bad Aibling GPS-ul ne arata ca mai avem 56 km. Autostrada trecea prin campii verzi si Alpii se zareau frumos undeva nu prea departe, varfurile lor erau acoperite de zapada. Tin minte ca inainte cu vreo 20 km de Munchen am oprit intr-o parcare pt. mici nevoi. Daca prin Ungaria va spuneam de toaletele lor de pe autostrada, aici erau alte dracovenii. Toaletele - nu mai trebuie sa va spun ca erau impecabile, erau atat de curate, aveau hartie si puteai sa te asezi pe jos langa toaleta daca vroiai, asa curate erau. Curios lucru, nu era niciun buton de tras apa. M-am gandit ca trebuie sa fie ceva, altceva, am tot cautat. Si am aflat secretul cand am iesit de acolo si usa s-a inchis dupa mine. Atunci s-a declansat apa. Stiu ca tare ne-am amuzat, mai ales fetele mele. Munchen - prima intalnire: Nu peste multa vreme am intrat in Munchen. Undeva la periferie am oprit pe o strada dreapta plina cu magazine si terase frumoase si am vizitat putin si zona aceea. Am intrat intr-un supermarket sa luam apa si sucuri. Aici era f. elegant si intr-un colt inauntru am zarit un aparat. M-am documentat si am aflat ca apa plata la ei costa 0,25 E (apa) + 0,5 E sticla de plastic goala-in total 0,75 E. Deci sticla goala e mai scumpa decat continutul. In acel aparat daca bagai sticla goala cu fundul inainte primeai pe loc contravaloarea sticlei, de 0,5 E. Ce ziceti de asta? Poate aude cineva. Sa stiti ca nu merge aparatul pt. orice sticla, nu poti sa il pacalesti, de exemplu pe o sticla Borsec a scuipat-o imediat, dupa o ,,analiza amanuntita’’. Aparatul merge deci pt. un anumit tip de sticle din plastic, sticle care se gasesc din belsug la ei acolo la supermarket-uri. Cand ma gandesc la miile de pet-uri care plutesc pe toate raurile noastre, ce de bani aruncati! Ne-am intors inapoi la masina cu sticlele sub brat, nu inainte de a observa ca prin Munchen bicicleta e considerata un mijloc de transport f. iubit si adorat atat de femei cat si de barbati, in egala masura. Daca cu barbatii pe bicicleta ne-am obisnuit, ei bine, aici in Munchen mi-a fost dat sa vad doamne elegante cu fuste, dresuri si pantofi, cu pardesie si posete elegante care treceau linistite pe langa noi calare pe bicicleta. Si nu am vazut una, erau multe, femei de afaceri, femei de toate varstele. La noi daca am vedea vreo doamna eleganta si pe bicicleta ne-ar apuca rasul, nu-i asa? La ei mersul pe bicicleta nu este o rusine, este o reala placere. Munchen - capitala Bavariei: Localizat in campia Bavariei, la 50 km nord de Alpii Bavarieni, Munchen este al treilea oras ca marime dupa Berlin si Hamburg. Situat pe malul raului Isar, Munchen te incanta la tot pasul cu obiective turistice care nu trebuie deloc ratate. Avand o vechime de 800 ani, Munchen este vestit in primul rand pentru festivalul anual Oktoberfest, festival care tine cateva saptamani si la care se mananca bine chiar si bivoli pusi intregi in frigarui dar se bea si bere din belsug. Primarul orasului este cel care da cep primului butoi cu bere. Este un festival cu traditie si in ultima vreme festivalul a devenit unul international deoarece f. multi turisti dornici sa fie si ei prezenti la festival si sa bea un metru de bere, sunt prezenti acolo si umplu toate campingurile din zona. La acest festival muzica este de fanfara si defilarea porneste chiar din Marienplatz. Tot cu ocazia acestui eveniment are loc si o defilare a costumelor populare germane, austriece dar si ale altor popoare. Principalele obiectice turistice ale orasului sunt: Marienplatz (Piata Maria) in care putem admira cladirile celor 2 primarii - Primaria Noua cu renumitul ceas si Primaria Veche, Peterskirche (Biserica Sf. Petru) - cea mai veche biserica din centru, catedrala Frauenkirche (a Fecioarei Maria) - cea mai renumita biserica din centru care are 2 turnuri inalte de 99 m; Olympiaturn (Turnul Olimpic) - este situat intr-un parc deosebit pe care am avut ocazia sa il vedem si noi, in zona in care se afla si vestitul muzeu BMW (vezi impresii), muzeu la care am ajuns si noi si doresc sa va scriu separat. In turnul inalt de 291 m al Olympiaturn se urca cu un lift rapid. La aproape 200 m este o platforma de unde se poate admira orasul iar putin mai jos exista un restaurant; Muzeul BMW, reprezinta o alta atractie a orasului. Alte obiective interesante sunt Alianz Arena - aflat in nordul orasului, este primul stadion din lume a carui fatada isi poate schimba culorile si care are cea mai mare parcare din Europa. Mai merita vizitate Palatul Schleissheim, Palatul Nymphenburg - aflat la 8 km de centru, cele 3 Pinacoteci - Veche, Noua si Moderna, Gradina Engleza, Biserica Teatina Sf. Cajetan din centru, Parcul cu caprioare (Hirschgarten), Muzeul National de arta egipteana, Muzeul National bavarez si Resedinta regala. V-am enumerat cam ce puteti vedea in Munchen din ce am aflat si eu, deoarece m-am gandit ca pot sa va dau o mana de ajutor in cazul in care stati mai multe zile acolo. Sa nu va ganditi ca toate aceste obiective turistice le puteti vedea intr-o zi, va trebuie macar cateva zile. Noi, fiindca eram intr-o excursie de cateva ore la Munchen, am dorit sa vedem centrul si cel mai vestit loc - Marienplatz. Parcarea in Munchen: Stiu ca din acel loc din care admirasem doamnele acelea elegante mergand pe bicicleta am mers spre centru, urmarind indicatorul de centru dar si GPS-ul. Am ajuns pe o strada unde am parcat langa o biserica frumoasa din caramida rosie. Eram pe strada Herzog Wilhelm. In fata noastra o masina descarca marfa. Inainte de a ne indrepta spre aparatul de taxat am intrebat daca acolo e bine sa lasam masina. Norocul nostru a fost ca am intrebat. Pe jos am observat ca erau pe o parte a strazii o banda albastra intrerupta si unde eram noi era o banda rosie intrerupta. Aceasta era doar pt. urgente, puteai sta un timp limitat, cateva minute, cat sa descarci o masina de exemplu, nu mai mult. Pe banda cealalta, albastra, puteai sta mai mult timp, cateva ore, daca plateai la acel aparat de taxat. Dar nu era loc nicaieri sa lasam masina. Suparati am pornit sa cautam alt loc de parcare. Asa am mers pe unde s-a putut, deoarece sunt strazi cu sens unic, altele aveau interzis. De acolo tin minte ca am mers in stanga. Asa am am ajuns la o benzinarie Agip unde in fata langa o cladire moderna am zarit cu greu un loc de parcare pe o banda din aceea albastra. Am mers spre aparat si cand am vrut sa bagam fise am constatat ca trebuiau multe fise pentru 4 sau 5 ore cat doream noi sa stam. Aparatele acelea primesc fise de 0,5, 1 si 2 E. Am facut un calcul scurt, nu ieseam deloc bine. Acum eram chiar suparati. Noroc ca am intrebat pe cineva si ne-a aratat ca in spate la acea benzinarie Agip era o parcare subterana. Asa am avut noroc. Fiindca am mai avut de-a face cu parcari subterane, aici pot sa va spun ca pretul parcarii a fost cat de cat convenabil in comparatie cu parcarea afara pe banda albastra. Am platit 12 E pentru 3 ore de plimbare prin centru.Mai trebuie sa va spun ca in toate parcarile subterane exista o limita de inaltime a masinilor de 2 m. Deci nu toate masinile pot parca acolo. Am vrut sa va spun toate acestea ca sa aflati ce inseamna sa parchezi intr-o tara straina. Nu este ca si la noi, sa lasi masina unde vrei si daca ,,poti’’ sa blochezi si pe altul sau sa nu lasi o masina utilitara sa isi faca treaba. Acolo daca nu parchezi unde trebuie vei plati- si platesti scump. Am inteles si ca daca iesi din parcarea subterana si nu platesti, esti filmat de camerele video si te trezesti la granita cu surprize. Atentie deci. Acum eram linistiti, masina era in siguranta si puteam incepe sa vizitam orasul. Scapasem de cea mai mare grija, aceea de a gasi un loc de parcare. Stiu ca am pozat numele strazii de langa acea benzinarie Agip. Ne-am gandit ca in cazul in care ne ratacim sa intrebam pe cineva unde este strada aceea. Pana la urma orientarea omului a invins si am gasit relativ usor acea benzinarie. De acolo, de la parcare am intrebat o doamna unde este Marienplatz (Piata Maria) si ne-am indreptat spre acea piata renumita a Munchen-ului. Pot sa va spun acum ca toti au fost politicosi cu noi si ne adresam in engleza ori de cate ori vroiam sa aflam ceva. Asa ne-am descurcat peste tot si am iesit cu bine din f. multe situatii placute sau mai putin placute. Si asta nu numai in Munchen. Marienplatz (Piata Maria) Spre Marienplatz peste tot era un mare santier, tot drumul spre centru si chiar si in Marienplatz se lucra de zor. Dar oricat de mare era acel santier, oricat zgomot,totusi turistii erau f.multi peste tot,toata acea piata era plina de oameni. Chiar ne-am gandit sa nu ne ratacim pe acolo noi intre noi. De aceea ne-am stabilit un program si o ora de intalnire si am stabilit si un loc de intalnire. Asadar copilele s-au dus la shopping si noi ne-am putut plimba prin tot acel centru. Aceasta piata vestita poarta numele celebrei statui a Fecioarei Maria care se afla in mijlocul pietei si este un simbol al orasului. Statuia din bronz aurit o reprezinta pe Fecioara Maria stand pe o semiluna, avand o coroana pe cap si in maini tinand un sceptru si un copil. Statuia se afla in varful unei coloane inalte de 11 m, la baza careia in fiecare colt sunt 4 ingerasi cu aripi. Fiecare ingeras de pe acel piedestal se lupta impotriva razboiului, foametei, ereziei si ciumei negre-cele 4 plagi ale umanitatii. Coloana Fecioarei Maria fost ridicata in anul 1638. La baza acelei coloane deosebite am admirat multe flori multicolore care dadeau un farmec aparte acelui loc. Marienplatz reprezinta ,,inima‘’ orasului, un loc in care se intalnesc mii de turisti dar si oameni de afaceri si localnicii din intreaga zona. Inca de demult, din Evul Mediu, aici in Marienplatz se intalneau bufonii, muzicantii dar aveau loc si executiile prin spanzurare. In zilele de azi se mai pastreaza putin din acele obiceiuri de altadata: papusile din turnul Primariei Noi danseaza la fel ca si pe vremuri demult apuse, iar talentul muzicantilor dainuie peste veacuri. Daca esti in Marienplatz in zilele de azi poti asculta un concert de pian acolo, in inima orasului (vezi aici). Mie acel concert in aer liber mi-a intrat in suflet si chiar daca acel muzicant isi castiga existenta strangand bani folosind talentul sau, pt. mine a fost ceva deosebit sa am ocazia sa ascult acel pian acolo in Marienplatz. Prima data cand am ajuns in piata am admirat cladirea aceea superba - Primaria Noua (Neues Rathaus) pe care multi dintre voi o stiu deja. Construita in stil gotic intre anii 1867-1909, aceasta cladire deosebita m-a fascinat cu arhitectura ei, cu imensitatea ei dar mai ales cu acel ceas vestit care zilnic atrage sute de turisti. In turnul cu ceas al Primariei exista niste papusi de marime aproape naturala, care la ore fixe incep sa danseze si sa prezinte scene ale turnirurilor medievale. Papusile acelea se pot admira pe 2 nivele ale turnului si danseaza zilnic la orele 11, 12 si 17. Fiind santier in tot acel centru, am observat ca si o parte a cladirii Primariei Noi era acoperita cu schele. Dar si peste acele papusi era o plasa, asa am observat, plasa care era pusa cu scop de a proteja acele minunatii impotriva mizeriei facute de pasari. Pe cealalta latura a pietei am admirat si Primaria Veche (Altes Rathaus) - o cladire mai mica dar si mai moderna. Aceasta cladire a servit populatia pana in anul 1874 cand primaria s-a mutat in cladirea cea noua. In zilele de azi in Primaria Veche au loc adunarile consiliului municipal. Mergand pe o straduta inainte si lasand pe dreapta cladirea Primariei Noi am ajuns la Catedrala Frauenkiche (catedrala Fecioarei Maria), o biserica veche dar cea mai renumita biserica din centru dar si din oras. Are 2 turnuri inalte de 99 m, dintre care unul am vazut ca este in renovare. Deasupra pe cele 2 turnuri sunt cupole verzi iar cele 2 turnuri fiind atat de inalte se pot zari de departe. Undeva in spatele Primariei Noi era o piata frumoasa in care am vazut sute de biciclete. Am admirat felul in care acesti oameni stiu sa isi pastreze conditia fizica si au gasit un mijloc de plimbare simplu si placut - acela de a merge cu bicicleta. Tot in jurul acelei piete mici sunt o gramada de magazine de tot felul. Munchen este un oras fermecator, un oras care te cucereste inca de la prima intalnire. Ne pare rau ca nu am avut timp mai mult la dispozitie sa vedem si alte obiective turistice enumerate la inceput, dar sigur vor mai fi ocazii. Munchen este un oras pe care daca il vezi, simti nevoia sa te reintorci mereu acolo, macar doar pentru un Oktoberfest. A fost o zi minunata acolo la Munchen, o zi in care, dupa ce ne-am plimbat prin Marienplatz am dorit sa ajungem intr-un alt loc deosebit - muzeul BMW, un loc cu totul interesant, un loc in care chiar ne-am simtit in alta lume, pe o naveta spatiala, dar despre toate acestea am sa va povestesc in continuare.

Prin zăpadă, la plimbare! Câteva ore, la pas, prin Marburg

Într-o zi frumoasă de ianuarie a anului 2010, am ajuns în orășelul universitar Marburg, care, am aflat mai târziu, este înfrățit cu Sibiul nostru. Este un oraș medieval, superb, cu clădiri minunate, după colțul căreia te așteptai să iasă în orice moment vreun cavaler sau vreo domniță. Noi ne-am plimbat puțin prin centrul vechi, care era plin de magazine și de restaurante, dar și altele. M-a amuzat, de exemplu, că exact lângă o cofetărie, era și cabinetul unui dentist. Din orice colț al orașului se putea vedea undeva sus, un castel misterios, unde părea să stea un conte. Am urcat și noi până la castel, dar ne nimeriserăm să fim acolo fix în ziua care era închis. Ne-am mulțumit să ne învârtim puțin prin jurul lui și să vedem întregul oraș de sus. Era o priveliște minunată! Mai târziu, am aflat de la niște prieteni care locuiesc în Frankfurt, că acel castel este din secolul XI, dar întâi a fost folosit drept fortăreață, dar a servit și drept închisoare în secolul XIX, iar astăzi a devenit obiectiv de vizite pentru turiști, o parte aparține acum Universității din Marburg, alta este transformată în muzeu de istorie. Cum de sus se vedea foarte frumos o bisercă, am vizitat-o și pe aceea. Se cheamă „Sfânta Elisabeta˝, pentru că a fost construită în cinstea Sfintei Elisabeta a Ungariei (a fost construită chiar pe mormântul său), din ordinul Isabelei de Ungaria și cavalerii teutoni au ajutat la ridicarea ei, în secolul XIII. În dreapta, cum stai cu fața spre intrare, se află și o machetă a bisericii, foarte frumos realizată. Am intrat și ne-a plăcut mult și interiorul, nu numai exteriorul. Este o capodoperă a arhitecturii gotice, fără îndoială. Acest lucru se poate observa la altarul (închis) încrustat, dar și la alte exponate care întruchipează atât scene biblice, cât și evenimente din viața contesei. După ce ne-am minunat de biserică, am vrut să plecăm dar cum mai aveam un pic de timp, ne-am luat mașina și am urcat până la turnul Kaiser Wilhelm (căruia nemții zonei îi spun Spiegelslust), acesta fiind cel mai înalt punct al Marburgului. Acest turn, deși arată ca fiind construit tot prin secolele XII-XIII, este de fapt de secol XIX și a fost într-adins făcut așa, să dea impresia de vechi. Tocmai acest lucru îl face să aibă mulți vizitatori. Un lucru drăguț (dar care arată cam kitchos), este inima prinsă pe el și care se aprinde cu luminițe roșii, ori de câte ori se naște un bebeluș in Marburg. Mi-a plăcut mult acest orășel și aș vrea să am timp mai mult să îl pot vizita și a doua oară!

Europa Park

Pentru luna septembrie a acestui an ne-am planificat o scurta vacanta in Germania pentru a vizita parcul de distractii Europa Park. Parcul este situat in satucul Rust, ce a devenit celebru si foarte vizitat datorita parcului. Satul s-a dezvoltat simtitor odata cu aparitia parcului, au aparut foarte multe pensiuni, vile si blocuri mici. Deoarece preturile la cazare la hotelurile parcului aveau preturi nejustificat de mari (din punctul meu de vedere), mi-am indreptat atentia catre micile pensiuni din sat. Asa am dat peste Ferienwohnung Strauch, o garsoniera foarte spatioasa ce se afla intr-un bloc mix de locuinte pe doua niveluri plus mansarda. Toate garsonierele si apartamentele din acest bloc sunt date spre inchiriere pentru oaspetii parcului. Cladirea este construita in stil tipic german pentru a se incadra cat mai bine in peisaj. In fata blocului cat si de jur imprejur este o gradinita cu gazon si arbusti bine ingrijiti. Cladirea dispune de parcare subterana, de care am beneficiat si noi, o parcare destul de greu accesibila la prima vedere datorita rampei de acces. Blocul este securizat, toti oaspetii primesc la sosire o cheie de la usa de acces in cladire. Am mai primit o cheie si pentru garaj si inca una pentru locul de parcare rabatabil. Localizare Cladirea se afla pe strada Draisstr nr 6, la 10 minute de mers pe jos pana in parc. Langa bloc se gaseste un supermarchet deschis pana la 9 seara foarte bine aprovizionat, de unde ne-am cumparat cele necesare. Am ramas placut surprinsa de varietatea de produse care se gasesc intr-un supermarchet dintr-un sat german. Garsoniera se afla la etajul 1, pe lateralul cladirii. Rezervarea Am facut-o pe booking iar pretul pentru 5 nopti a fost de 350 de euro. Ulterior am luat legatura pe mail cu proprietarul pentru a stabili ora predarii garsonierei. Pe mail am comunicat foarte usor in limba engleza, iar la fata locului am inteles ca persoana care raspundea la mailuri era fiul proprietarului, singurul vorbitor de limba engleza din familie, atat proprietarul cat si sotia acestuia sunt rusi si singura limba pe care o vorbesc in afara celei materne este germana. Comunicarea verbala la fata locului a fost singurul minus al acestei vacante, pana la urma ne-am inteles prin limbajul semnelor. Aspect interior si dotari Desi este o garsoniera, este foarte spatioasa si bine compartimentata, avand 47 de mp. Garsoniera dispune de o camera spatioasa, un hol incapator, baie, bucatarie americana si balcon. Garsoniera are si wifi. Camera Este dotata cu un pat mare matrimonial, un alt pat supraetajat (pentru cei ce au copii e ideal), o canapea extensibila, o comoda pe care se afla un televizor lcd. Cum spuneam, garsoniera are si un balcon micut dotat cu masuta si scaune, iar geamurile de la balcon sunt protejate cu storuri, pentru mai multa intimitate. Spatiul este amenajat in culori calde tineresti ce pastreaza aspectul de proaspat si curat. Garsoniera este incalzita cu ajutorul caloriferelor, asa cum se face si la noi. Desi am fost in septembrie, acolo era deja foarte frig, in jur de 10-11 grade si am avut nevoie sa dam drumul la calorifere. Pe hol se gaseste un dulap mare cu doua usi foarte incapator, o oglinda mare, cuier si suport de pus incaltamintea. Bucataria Garsoniera dispune de o bucatarie americana complet dotata si utilata cu tot ce este necesar cum ar fi: plita electrica, cuptor, frigider, hota, cuptor cu microunde, filtru de cafea, fierbator electric, toaster, vesela, tacamuri, oale, cratite, tigai. Am gasit chiar si masa si fier de calcat si aspirator! Intre bucatarie si camera este o masa rotunda cu 4 scaune unde proprietarii ne-au pus de bun venit o cutie de bomboane de ciocolata si o sticla cu vin. Intr-unul din corpurile suspendate se puteau gasi consumabile cum ar fi: sare, zahar, cafea, ness, ceai, condimente etc. In bucatarie se gasesc doua cosuri de gunoi pentru ca la ei gunoiul se recicleaza, un cos este pentru resturi alimentare si altul pentru ambalaje de hartie si carton. Am observat ca toti vecinii aveau sticle goale de vin si bere la usa, dar nu am inteles cine vine sa le colecteze pe acestea din urma. Baia Baia este pardosita cu gresie si faianta de culoare alba si stralucea de curatenie cand am ajuns acolo. Este dotata cu chiuveta si oglinda, vas de toaleta si cada de dus. Am gasit in baie prosoape curate foarte moi si de buna calitate, hartie igienica suficienta si sapun lichid. Parcarea Asa cum am mentionat mai sus, parcarea este rabatabila, nu stiu exact daca acesta este termenul corect, nu ma supar daca ma corectati. Ce au facut nemtii astia ca sa incapa cat mai multe masini avand un spatiu relativ mic de parcare? Au facut un sistem de parcare supraetajat rabatabil ce permite ca intr-un spatiu unde in mod normal incapea doar o masina, sa incapa 3! Sistemul urca si coboara cu ajutorul unei chei, iar masinile stau practic una peste alta. Locul nostru de parcare era la mijloc si de fiecare data trebuia ori sa coboram, ori sa urcam sistemul pentru a urca in masina. Oricum accesul in masina este destul de dificil atata timp cat aceasta se afla pe acest suport pentru ca spatiul este foarte mic, trebuie sa mergi aplecat si risti sa te lovesti la cap pana te obisnuiesti cu sistemul. Gazdele ne-au mai oferit si un voucher de parcare gratuita pentru parc care ne-a fost de ajutor. La demisolul blocului se gaseste spalatoria deschisa pentru toti oaspetii, dotata cu masini de spalat, uscatoare, detergenti si tot ceea ce este necesar pentru spalatul rufelor. Concluzie Am avut un sejur foarte placut in aceasta locatie si o recomand cu drag tuturor celor ce vor sa petreaca cateva zile in Europa Park, atat familiior cu copii cat si grupurilor de prieteni pentru ca ofera un raport foarte bun calitate pret.

La pas prin Dusseldorf

În acest oraş am ajuns după ce am plecat din Bremen. Acesta a fost primul şi singurul oraş din circuitul nostru pentru care nu am apucat să notez obiective turistice clare, să îmi iau prea multe notiţe despre ce anume merită şi trebuie făcut aici. Deşi plimbarea prin acest oraş elegant şi cochet a fost facută cam „la întâmplare”, am reuşit să adun destule impresii plăcute şi poze la finalul ei. Hotelul l-am găsit uşor, am găsit şi loc de parcare gratuit în faţa hotelului, aşa că am plecat la plimbare să descoperim un nou oraş german. După Frankfurt, Dusseldorf este cel mai mare centru financiar din Germania. Este capitala landului german numit “Renania de Nord – Westfalia” şi se află la confluenţa râurilor Dussel şi Rhin. Este considerat unul dintre cele mai animate oraşe din zonă, cu multe bănci, clădiri de birouri, zgârie-nori, baruri, etc. Admirând clădirile, şi vechi şi noi, cu arhitecturi şi faţade diferite, am remarcat nişte pomi interesanţi care aveau nişte flori mici şi albe. Nu ştiu exact ce tip de pomi erau dar ni s-au părut interesanţi, mai ales că la noi nu am văzut astfel de floricele. Marea majoritate a magazinelor pe lângă care am trecut erau închise, lucru absolut firesc având în vedere că era trecut de ora 19.30. Dar acest lucru nu ne-a împiedicat să admirăm produsele expuse în vitrine, cu preţuri variate. O mulţime de statui reprezentând diverse animale erau pe străduţe, fiind o atracţie atât pentru cei mici, cât şi pentru noi. Am făcut poze cu câteva dintre ele şi ne-am continuat plimbarea, la pas, prin oraş, fiind relativ încântaţi de tot ce apucasem să vedem. De fapt, într-un oraş de la nemţi (pe care eu îi admir din multe puncte de vedere) nu cred că sunt multe lucururi care să îţi displacă. Ajunşi în piaţa Graf Adolf, am admirat clădirile vechi dar foarte bine întreţinute, faţadele lor fiind zugrăvite în culori vii, plăcute, care îţi ofereau o oarecare linişte sufletească. Am trecut printr-un părculeţ, foarte drăguţ, curat şi frumos aranjat, cu flori colorate care îţi încântau sufletul. Profitând de priveliştile lui, am stat puţin şi am ronţăit nişte napolitane pe care le cumpărasem de la un magazin, cu câteva ore în urmă. Ieftine şi foarte bune! În acel parc era o statuie reprezentând o femeie care oferea trecătorilor un măr sau un fel de bilă, nu ştiu exact de era, însă oferta era de nerefuzat, aşa că am făcut câteva poze “luând” ce aceasta ţinea în mână. O altă statuietă interesantă şi nostimă pe lângă care am trecut reprezenta un muţulache care făcea acrobaţii, stând cu capul în jos, într-o mână, şi cu picioarele în sus. I-am arătat acestuia că pot sta şi eu la fel…sau mai bine zis că nu… Mergând mai departe, printre copaci am zărit o clădire înaltă, numai din sticlă verde, despre care am aflat că este “Excellent Business Center”. Peste tot pe străzi erau aranjamente florale minunate, îngrijite şi viu colorate, semn că cineva avea grijă de ele. Mi-a atras atenţia un panou care indica prin mai multe săgeţi, câte locuri de parcare sunt disponibile în parcările cu plată, amenajate, din direcţiile arătate. Informaţiile se actualizau în timp real, când o maşină venea sau pleca numărul de pe indicatoare se schimba automat. Adică, un alt sistem foarte bine pus la punct de nemţi. Am remarcat că marea majoritate a parcărilor erau subterane, ceea ce explica lipsa maşinilor parcate pe străzile pe care am trecut noi. O altă clădire modernă, din sticlă, ne-a atras atenţia, dar nici despre aceasta nu am detalii prea multe. Am remarcat în schimb Banca de Comerţ din Dusseldorf (Commerzbank) care era închisă. Aşezată pe colţ, era o clădire înteresantă dar părea cam murdară, în comparaţie cu alte clădiri mai puţin importante din oraş care erau mult mai bine întreţinute. Lângă Theodor Corner Strase se afla în canal cu apă curată lângă care era o frumoasă statuie reprezentând un pescar cu cangea. Nu am reuşit să îi fac o poză din faţă, pentru că trebuia să ajungem tocmai în partea opusă, dar vă puteţi face o idee despre ce este vorba din poza pe care am facut-o. Mergând mai departe, am ajuns la o construcţie inedită, Schadow Arkaden, care este un complex comercial situat la intersecţia Schadowstrase cu Blumenstrase. Nu am avut nici măcar curiozitatea de a-l vizita, din două motive: ora înaintată şi pentru că nici nu ne-am dat seama că este un shop. L-am admirat însă din exterior, mai ales construcţiă din sticlă de la nivelul căreia, probabil, se putea admira panorama. Începuse să se întunece pe străzi, acestea erau din ce în ce mai puţin animate, singura încântare fiind vitrinele magazinelor frumos luminate. Am trecut pe lângă Biserica Sf. Ioan (Johanneskirche), cunoscută sub numele de “Biserica Oraşului”. Este cea mai mare biserică protestantă din Dusseldorf, turla având o înălţime de 87,5 metri. Binenţeles că era închisă la acea oră şi nu am putut intra, aşa că a trebuit să ne mulţumim cu câteva poze a clădirii în exterior. Faţada nu este bogată ca a altor lăcaşe de cult vizitate de noi, dar are multe elemente arhitectonice foarte utilizate în general la astfel de construcţii, cum ar fi arcadele, rozeta, terasele, etc. Ajunşi în Piaţa Martin-Luther, am admirat câteva statui frumoase însă nu am mai avut curiozitatea să aflăm ce anume reprezentau ele. Se pare că am alocat prea puţin timp acestui oraş, nu am reuşit să vizităm nici o catedrală, nici un obiectiv important din oraş. Dar ceea ce am văzut ne-a plăcut şi, deşi nu este cel mai frumos oraş german prin care am trecut, pot spune că a câştigat un loc de cinste în topul preferinţelor noastre. Este un oraş drăguţ, interesant, extrem de curat şi care merită văzut, dar cu o documentare prealabilă asupra principalelor obiective turistice şi a importanţei lor pentru oraş.

Circuit Neuschwanstein - Zugspitze - Garmisch - Starnberg

Castelul Neuschwansteien se afla la o zvarlitura de sageata de granita austriaca. Dupa vizitarea castelului, ajungem la ferma agroturistica Jagerstadel din Schwangau, unde, amicul meu rezervase doua camere. In acest mic sat, multi fermieri au abandonat munca de la camp si de la grajduri si-au devenit “agenti turistici”. Gazda noastra e un tanar neamt ce ne primeste cu zambetul pe buze. O camera la ferma costa 45 de euro dubla, sau 35 de euro, dac-o iei in regim “single”. Eu am nimerit intr-o camera cu doua paturi, la etaj, cu o terasa mica si cu baldachin stil Louis al XIV-lea, dar la starea de oboseala care zacea in mine ar fi fost bun un pat in stil “Jean cel fara de tara”... Din pat se vedea silueta celor doua castele Hohenschwangau si Neuschwansteian, iar dimineata, se vedea rasaritul soarelui, toate camerele pensiunii erau cu vedere “la castel” (castle view). Feri a nimerit intr-o camera cu 4 paturi, doua erau pentru copii mici. Ferma nu era una de lux, dar potrivita pentru cele cateva ore de somn ce aveam sa le petrecem acolo. Ferma e situata la 2 Km de cele doua castele, iar in acea zona, exista mai multe asemenea ferme, unele dichisite in stil tirolez. Seara, luam un pic-nic pe terasa fermei printre gaini. In cateva minute am si fost inconjurati de multe oratanii, dotate cu mult bun simt, gaini, ce-ti lansau cate un “a propos” ca le este foame, frecandu-se discret cu penele de picioarele tale. Ca o diversiune, trebuie sa va marturisesc ca in unele ferme montane de la noi, pe la tomberoane, poti admira un astfel de spectacol, cu un alt fel de vietuitoare…e vorba de ursii gunoieri, animale de care Romania nu duce lipsa, mai sunt vreo 4000. In Tirolul austriac si italian, n-au ramas decat vreo cateva zeci, in libertate. In Elvetia si Austria, luate impreuna, nu mai sunt decat 12 ursi “liberi”, caci majoriatea au ajuns de mult in gradinile zoologice sau sunt azi, impaiati. Nu demult, guvernul tarii noastre s-a oferit sa ofere celui elvetian, in dar, 20 de ursi, pentru a repopula tara. Fermierii montani elvetieni s-au opus insa, motivand faptul prin periculozitatea acestui animal care ataca omul si prin distrugerea habitatului ursilor prin aglomerarea satelor de munte. Asa ca, pana una alta, elvetienii nu vor vedea in tara lor decat gaini si vacute Milka in libertate. In Elvetia, un om are asadar, o valoare mai mare decat un urs, pe vremuri, tara noastra a trecut printr-o perioada cand era invers, ursul valora mai mult decat omul. Ferma Jagerstadel e construita in mare parte din lemn, usile si ferestrele sunt etanse, termopanizate. Sursa de caldura (unica) se afla la parter, in sala de mese a fermei si daca vrei sa ti se incalzeasca bine camera de la etaj, e bine sa lasi usa deschisa cat mai mult timp. Oricum, eu n-am riscat peste noapte si pe sub pijama, am mai pus vreo doua randuri de haine plus pilota de pe patul celalalt. Baia era comuna dar foarte curata. In hol, intr-un vas, pluteau plante aromate iar la intrare, aveai o sumedenie de pliante cu celelalte atractii turistice ale zonei. In cei 35 de euro, era inclus si un mic dejun de tip suedez. Inte orele 8 si 9,30, tanarul fost fermier si sotia lui, ne-au servit cu produse prosapete, "bio", de la ferma, oua, lapte smantana, branza, unt dar si cu capsusni, mere, banane, corn flakes, mezeluri, cafea, ceai, etc…Toate cele 10 camere de la etaj, erau ocupate de nemti, dornici de peregrinari montane. Parcarea era mare. Dupa micul dejun, toate camerele s-au golit, incepea week-endul iar Alpii austrieci erau foarte aproape. Satul Schwangau e axat pe gazduirea turistilor dar fiecare femier si-a mai pastrat cate o bucata de pamant pe care o lucreaza si asigura astfel produse proaspete pensiunilor lor. Am facut si eu un tur al fermei. Am vazut cativa cai, cateva vaci, pajisti pentru cresterea nimalelor, doua grajduri cu instalatii pentru mulsul animalelor si un mic “SMT” cu masini agricole. In jurul fermei noastre, existau si alte ferme agro-turistice mult mai mari, care au renuntat aproape totalmente la zootehnie, dedicandu-se doar turismului agrar. Satul Schwangau este situat langa oraselul Fussen, unde am facut si o scurta incursiune…ceea ce e interesant in acest oras, e ca unele strazi periferice sunt situate in Austria si altele in Germania. Intre cele doua tari nu exista vama, asadar iti dadeai semana ca treci dintr-o tara intr-alta, doar dupa “bip-bip”-ul telefonului mobil care-ti ureaza “Bine ati venit in Austria” sau”Bine ati venit in Germania”… A doua zi dimineata era soare, iar in departare, culmile Alpilor te imbiau la plimbare. Pornim, dar Feri ma avertizeaza, “Stii cum e pe-aici, prin munti, poti sa ai soare acum si cand ajungi la varful Zugspitze, la 3000 de metri, (varf pe care-l zaream in departare) sa fie inorat si sa nu-i vezi nici macar tichia de zapada din varf”. Pornim, sperand ca totul va fi bine. Spre Zugspitze si Garmisch Dupa ce parasim Germania, paisajul se schimba. Folosim autostrada 179 Schwangau-Reute-Berwang-Zugspitze-Garmisch. Uneori nici nu trebuie sa ti se spuna c-ai ajuns in Austria, ca-ti dai seama dupa frumusetea Alpilor, dupa semetia crestelor lor inzapezite, dupa casutele tiroleze pline cu muscate la ferestre…de ce Alpii sunt cei mai frumosi in Austria? Parcurgem un frumos peisaj montan, ocolind cand o creasta muntoasa, cand un lac glaciar, unde mai poposim la cate o cafea, mai sunt vreo 40 de kilometri pana la Zugspitze. In final, in zare apare si un palc gros de nori cenusii. “Ei, uite acolo sus, la 3000 de metri, ascuns dupa acei nori, se afla varful Zugspitze, cel mai inalt si frumos varf austriac. Pentru o secunda norii dispar, dar reapar la loc. Reusesc sa fac o fotografie. Feri ia tableta si-mi deruleaza niste splendide imagini cu varful “fara nori”, si mai ales cu telecabina (care acum nu functiona din cauza vantului), telecabina care urca, urca, in ultima sa parte, aproape vertical. Off, trebuie sa fac o rectificare la afirmatiile mele, ar fi mai bine asa... “Ce frumosi sunt Alpii in Austria cand nu sunt invaluiti in nori…” Parasim cu regret acesta frumoasa tara, dar asa-i la munte, poti sa ai noroc de vreme buna, sau sa n-ai, si reintram in Germania. Ajunem la Garmisch Partenkirchen, loc in care se afla cea mai mare trambulina olimpica nemteasca si unde, la fiecare inceput de an, au loc campionatele mondiale de sarituri cu schiurile. Vizitam Centrul de recuperare al sportiviloar din Garmich. Un SPA modern, conditii de cazare si terapie de “last minute”. Stam de vorba cu un medic specializat in recuperarea rapida a sportivilor…”Noi recuperam o entorsa medie in doua zile”. “Tocmai acum am tatat un sportiv prin cateva infiltratii cu o solutie cu apa sarata si prin niste bandaje speciale care se schimba la fiecare 3 ore cu fibre criogene si substante antiinflamatoare si antialgice, aduse din China. Costul terapiei, 800 de euro. Mai taifasuim, o vreme dar noi ne grabim. Cafelele, mari, mari, costa in total, 12 euro si sunt achitate de gazda nostra. Mi-e jena sa-i spun metodele prin care recuperam noi un sportiv, in aproape o saptamana, dar macar o facem gratis. Garmish e-o statiune montana de lux. vedeta ei e stadionul si pista de sarituri cu schiurile, a carei portiune inclinata, are lungimea unui avion Airbus 380. Stadionul din Garmisch seamana cu o arena de gladiatori, in care, rand pe rand, iarna, aterizeaza cate un schior. Spectacolul e fantastic. Bilete la arena de nici 2.000 de locuri, se epuizeaza cu mult timp inaintea inceperii Campionatului Mondial din luna ianuarie. De la Garmish, o pornim spre Starnberg, oras situat e la 75 de Km, ajungem la un frumos complex de loazir in stil roman, numit “La Villa”, ce are in componenta un restaurant, o crama, un parc si un lac pentru sporturi nautice. Alta cafea, care aici costa insa cate 6,5 euro fiecare. Ce pacat ca nu mai e doctorul de la Garmish cu noi… Adasar, obiectivul principal, ascensiunea pe varful Zugspitze, a fost ratat…dar, cu sau fara Zugspitze, Tirolul ramane Tirol, e-un loc care are farmecul lui si cand ploua.

Neuschwanstein

E Neuschwanstein, cel mai frumos castel din lume? Nu stiu, dar daca puneti aceasta intrabare lui “mister Google”, acesta va va raspunde ca da! Sau, cel putin, acest castel se afla mai mereu in fruntea top-ului castelelor lumii. Nu degeaba, compania “Disney World”, a luat ca model al castelului “frumoasei din padurea adormita” pe care l-a asezat in mijlocul parcului tematic a lui Mikey Mouse, Pluto si Donald, tocmai pe acesta, aflat nu departe de frontiera germano-austriaca. Daca parintele lui Mickey si Goofey, rapus de o maladie fara leac in secolul trecut, s-ar trezi azi din vesmantu-i de gheata, (Walt Disney n-a murit, el zace inca adormit in “orasul ingerilor”), ar ramane uimit in fata oricarui parc “Dysneyland” de-al sau, pe care el doar si l-a imaginat. Si ar vedea ca noi, cei de azi, copii sau oameni mari, inca nu l-am uitat si-l asteptam sa ne mai incante prin desenele lui migaloase, ilustrand povestile fratilor Grimm, nascuti in oraselul Hanau, de langa Frankfurt. Frankfurt, loc de unde am pornit si noi, intr-o dimineata ploioasa de iunie, intr-un pelerinaj al povestilor vesele sau mai triste despre regi si castele. Pornim asadar din tinutul Fratilor Grimm ca sa ajungem spre seara, cel tarziu la ora 17, cand castelul Neuschwanstein se inchide, spre tinutul Nibelungilor, eroi de legenda, maiastru zugraviti pe peretii interiori ai impunatoarei constructii unde doar vulturii se mai avanta, loc in care facem cunostiinta cu Tristan si Isolda, cu Siegfried si Crimhilda sau cu regele Ludwig al Bavariei, gazda noastra cu sange albastru, ce ne-a primit in salasu-i ascuns printre stanci, padurilor si lacuri, la Schwangau, nu departe de crestele inzapezite ale Alpilor tirolezi. Ne grabim, caci doua reprize de ploaie torentiala, aparute din senin, ne incurca socoteala si de la Frankfurt pana la castel, sunt 420 de kilometri. In sfarsit, la ora 16,30, ajungem la destinatie, in satul Schwangau, langa orasul Fussen si luam loc in mica autogara ”din vale” din Schwangau, in care prindem ultimul transport spre castel. Pentru 1,5 euro, un autobuz rapid, strabate in doua minute, serpentinele impadurite ale costisei pe care se inalta falnic castelul, construit pe un pinten al muntelui Tegelberg. Neuschwanstein, masivul salas de piatra a lui “king Ludwig”, e vizibil de la multi kilometri departare. Ajungem sus la ora 16,57, mai sunt 3 minute pana la inchidere si nemtii sunt foarte punctuali… autobuzul ne lasa intr-o parcare, la o distanta destul de mare fata de intrare… ”Stii ce? hai sa dam o fuga si sa intram prin prima poarta ce-o gasim deschisa! ” zice amicul meu Feri… zis si facut!... prima vagauna ce ne apare in cale e tocmai locul pe unde ieseau grupuri prelunge de turisti, vai! e-o nebunie acolo!… vara, casteul e vizitat de 6000 de turisti zilnic… intram si inotam contra curentului… urcam niste scari in spirala, multe, multe, printr-un donjon ingust, incurcand circulatia celor ce coboara… aflam ca cei ce-au intrat deja in castel (asa ca noi), mai pot ramane inca o ora inauntru… ura!... parca ne vine inima la loc… ne alaturam unui grup de turisti japonezi care vizitau castelul impreuna cu un alt mic grup de polonezi cu ghid propriu… ascultam povestea regelui Ludwig din doua parti… in salile principale, fotografiatul e interzis… dar la orice problema, exista mereu si cate o solutie… intra in functiune telefoanele mobile… multi turisti o pun in aplicare… dintr-o data, in aceste sali cu “no photos”, aproape toti turistii incep sa vorbeasca la telefonul mobil… Vizitam pe rand… bucataria palatului, dormitoarele regale, sala tronului, sala de dans, camerele de oaspeti, sala de concerte, unde “king Ludwig” asculta, singur-singurel, operele lui Richard Wagner, idolul sau muzical, admiram imensele picturi ale eroilor Nibelungilor, Siegfried, Crimhilda, Brunhilda, Tristan sau Isolda, pentru care regele Ludwig avea o veneratie deosebita. Intreg palatul este impregnat de amintirea acestor eroi, cu care regele a incercat sa se identifice. De la ghizi aflam multe picanterii despre viata “regelui nebun”, care, datorita educatiei cazone din copilarie, a ajuns la maturitate sa devina un om singuratic, introvertit, care se simtea mai degraba atras de barbati decat de femei si care s-a instrainat de propria sa familie. Mama regelui locuia intr-un alt castel, numit Hohenschwangau, aflat ceva mai jos, „in vale, la 20 de minute de mers cu caleasca”. Iesim pe „balconul Julietei”, o terasa superba, aflata la mare inaltime, mereu aglomerata, unde auzi toate limbile pamantului si unde trebuie sa stai la rand ca sa faci o fotografie, loc ce ofera o panorama grozava asupra imprejurimilor. La stanga apare un defileu muntos numit Pollat, un pod suspendat, aflat undeva intre cer si pamant, la 90 de metri, numit Marienbrücke, o cascada, iar in in fata ta si la dreapta, in vale, vei vedea satul Schwangau, castelul Hohenschwangau, un lac de acumulare si lacul Starnberg, loc in care regele isi va gasi un misterios sfarsit prin inec sau impuscare (?), la varsta de 41 de ani. (O alta versiune ar fi ca guvernul bavarez se cam saturase de constructiile megalomanice ale tanarului rege si de numeroasele sale linii de creditare ce goleau visteria regatului). Astazi, langa acest lac au loc numerose ”concerte Wagner”, ce atrag melomani din intreaga Germanie si Austrie. Nu trebuie uitat faptul ca Ludwig, frumosul rege „nebun” al Bavariei, era preocupat de arta, beletristica, muzica, natura, la fel precum si verisoara lui, imparateasa Austriei, Sissi, de care fusese atras intr-o vreme. Dar acest frumos Don Juan bavarez, inalt de 1,93 m si ravnit de mai toate printesele vremii, n-a fost niciodata casatorit, el a fost declarat „bolnav mintal, iresponsabil si suferind de o tulburare sufleteasca nevindecabila” de catre medicii guvernului Bavariei. Precum manastirea Cozia este inca si astazi dominata de umbra lui Mircea, palatul Versailles, de stralucirea lui Ludovic al XIV-lea, la fel si castelul Neuschwanstein, este coplesit de amintirea tanarului si nefericitului monarh bavarez. Dupa o ora de preumblare „hai-hui” prin castel, timp in care, in mod cert, intrarea principala s-a inchis, ne-am intors pe acelasi drum pe care am venit, coborand serpentinele impadurite pe un alt drum, pietonal si ajungand din nou in micul sat turistic Schwangau, unde, am constatat cu bucurie ca, urcand in castel pe coridorul de iesire, am economisit 22 de euro. Intrarea in castel, costa 11 euro. Va rog sa nu ne dati de gol! Ramane-ntre noi! Poate informatia aceasta ii va ajuta si pe altii, candva... dar, intrand pe „usa din dos”, adica pe poarta de „iesire”, n-am mai reusit sa vedem frumoasa fatada a castelului ci doar cateva parti laterale ale lui. Incercati ca la „puzzle” sa le puneti impreuna. Fatada castelui am gasit-o pe cateva postere din salile cu „suveniruri”. Catelul Neuschwanstein e imens, e structurat mai ales pe verticala, spatiul liber din jurul lui e insa mic, castelul nu are o curte interioara, de aceea „de aproape”, el nu poate fi surprins in intregime de aparatul foto ci doar de la mare distanta. In perioada nazista, castelul a scapat ca prin urechile acului de la distrugere, caci in luna aprilie 1945, fortele SS au ordonat dinamitarea lui. Aici erau adapostite multe opere de arta confiscate din muzeele Frantei ocupate. Dar, nimeni n-a indraznit sa distruga o asemnea bijuterie arhitectonica. Oare care popor, fie el civilizat sau barbar, are curajul sa-si distruga trecutul? Cum se ajunge la castel? Cu automobilul propriu nu veti putea urca in minuscula parcare unde ”intoarce” autobuzul. „Per pedes”, din satul Schwangau, va va lua aprox. 30 de minute de urcus obositor pana la intrarea in castel, coborarea e insa usoara, dureaza 10 minute. Toate acele fotografii si spectaculoase cu castelul "frumoasei adormite" „intreg”, sunt facute de pe muntele vecin sau din aerostat. Neuschwanstein a fost comandat si folosit de catre “king Ludwig” ca si un loc de refugiu si ca un omagiu adus lui Richard Wagner. Era „casa de vacanta” a regelui, atunci cand acesta simtea apasarea problemelor regatului si nevoia de evadare in natura. Astazi, Neuschwanstein se afla in plina glorie, efigia sa apare pe un timbru de 2 euro, castelul e adesea folosit ca si cadru de filmari pentru documentare sau filme artistice, el se afla pe lista monumentelor protejate UNESCO, este vizitat anual de 1,3 miloane de turisti iar un meteorit ce a cazut in anul 2002 in apropiere, poarta numele sau. Castelul este emblema, „port-drapelul”, mandria si bijuteria Germaniei, de aceea daca sunteti prin Bavaria sau prin Austria, dati o fuga in orasul Fussen, langa care se afla satul Schwangau iar acolo veti intalni, in mijlocul unor paduri invesmantate de muzica lui Wagner si de legendele Nibelungilor, doua frumoase castele imperiale, Neuschwanstein si Hohenschwangau.

Muzeul Pergamon - intalnire de gradul I cu istoria

Indiferent că este sau nu interesat de istorie, antichitate şi artă, cel ce a călătorit la Berlin şi nu a văzut Muzeul Pergamon, poate consemna o mare pierdere în aria cunoaşterii sale. Pentru că vizita la acest muzeu poate fi o experienţă surprinzătoare şi deopotrivă inedită, atât pentru profan, cât şi pentru specialist, atât pentru cel ce a mai văzut muzee cu tematică expoziţională similară (în speţă-artă şi arhitectură antică) cât şi pentru cel ce a avut doar prilejul vizionarii unor filme documentere sau răsfoirii unor publicaţii, eventual ilustrate, despre cunoscutul muzeu şi exponatele sale. Pentru mine, vizita la Muzeul Pergamon a fost unul dintre obiectivele înscrise în programul liber al celei de-a doua zile petrecute la Berlin. Mi-am ales această destinaţie nu numai pentru că auzisem vorbindu-se cu ostentaţie despre acest muzeu, încât subconştient îl inclusesem în lista site-urilor muzeale de elită, alături de Louvre, British Museum, Egyptian Museum, Muzeul Naţional de Arheologie din Atena, dacă e să mă refer numai la cele care expun artă antică, dar şi pentru că din toată istoria, civilizaţia antică m-a captivat cel mai mult, iar Pergamonul o ilustrează şi o etalează din plin. Alături de Bode Museum, Alte Nationalgalerie, Neues Museum şi Altes Museum, Muzeul Pergamon formează un complex muzeal cultural-istoric complex cunoscut sub numele de Museuminsel (Insula Muzeelor) . Denumirea nu desemnează doar oaza expoziţională formată de cele 5 muzee, ci şi structura insulară a zonei, aflată între râul Spree şi canalul adiţional, Kupfergraben. În anul 1999, complexul muzeal de pe Insula Muzeelor a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO, recunoscându-i-se astfel universalitatea şi calitatea de muzeu al culturii omeneşti din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, de-a lungul a cca. 6000 de ani de istorie a umanităţii. Ulterior, cu contribuţie UNESCO, a fost demarată o vastă acţiune de reconstruire, reorganizare, renovare şi recondiţionare a sitului muzeal, astfel încât până la final (anul 2015) acesta să reprezinte o macroincintă expoziţională interconectată, cu acces interior direct dintr-un muzeu într-altul şi complet informatizată. După Alte Nationalgalerie (2001), Bode Museum (2006) şi Neues Museum (2009), în a doua parte a anului 2009 au intrat în restaurare Muzeul Pergamon şi Altes Museum, iar în 2012 urmează să înceapă reconstruirea edificiului Stadtschloss (distrus în timpul războiului), care va găzdui colecţiile din afara Europei şi Asiei Orientale, adăpostite de celelalte muzee. După finalizarea master-planului, ansamblul Museuminsel va reprezenta cel mai mare muzeu universal din lume destinat artei şi culturilor lumii. La momentul vizitei noastre, amploarea lucrărilor de reabilitare la Muzeul Pergamon era vizibilă doar în exterior, semn că proiectul se afla în fază finală. Interiorul ne-a confirmat mai apoi această percepţie, căci acolo totul părea proaspăt, elegant, armonios, aşa, ca în casă nouă! Şi cum Germania este campioană la buna informare a cetăţenilor în ceea ce priveşte anvergura şi costul proiectelor suportate din bugetul public, am fost de-a dreptul uimiţi să descoperim un astfel de punct de informare, chiar pe trotuarul din vecinătatea Pergamonului: pietonii circulau pe acolo ca printr-un tunel, căci spaţiul era protejat special, dată fiind derularea lucrărilor de reconstrucţie din apropiere; mulţi dintre ei se opreau şi se uitau pe rând prin cele patru orificii plasate pe zidul lateral. După ce am ezitat puţin şi am aşteptat să ne vină rândul, am privit şi noi, curioşi să vedem ce anume stârneşte interesul trecătorilor. Am descoperit că cele patru orificii erau de fapt nişte obiective foto care măreau imaginile până la a le face uşor şi deplin vizibile. Primele trei perspective tridimensionale prezentau imaginea primului muzeu care a adăpostit altarul de la Pergamon, actualul Muzeu Pergamon aşa cum arăta la momentul deschiderii sale în 1930 şi muzeul Pergamon aşa cum va arăta la finalizarea proiectului de reabilitare. Ultima imagine prezenta copia devizului de lucrări şi cheltuieli aprobat la nivel guvernamental. Accesul în muzeu este permis numai după plata biletului de intrare: 8 euro/persoană, mai puţin copiii şi adolescenţii sub 16 ani, pentru care accesul e gratuit. Biletul este valabil pentru vizitarea întregului complex muzeal de pe Insula Muzeelor. Universal gratuită este vizitarea muzeului în fiecare primă duminică a fiecărei luni, precum şi în fiecare zi de joi, între orele 18-22. De la ghişeul unde se vindeau bilete am aflat că fotografiatul şi filmatul erau nu numai permise, ci şi gratuite. Am primit şi un pliant foarte interesant, un adevărat ghid pentru parcurgerea traseului de vizitat şi pentru accesarea spaţiului expoziţional într-o ordine firească şi necesară, astfel încât să vezi totul fără a face ocoluri incomode sau a parcurge repetat şi inutil aceeaşi cale. Răsfoindu-l, am aflat că muzeul este împărţit pe trei secţiuni: Colecţia de antichităţi clasice, Muzeul de Artă Antică din Orientul Apropiat, şi Muzeul de Artă Islamică . Tot în foaierul de intrare se distribuiau, la cerere, audioghidurile devenite deja omniprezente şi populare printre vizitatori. In afara limbilor de circulaţie mondială, audioghidurile mai puteau fi accesate doar în limbile greacă, turcă şi... poloneză. În ce ne priveşte, nu ne-am împovărat cu grija acestora, pe de-o parte pentru că eram mai tentaţi să facem fotografii şi să filmăm cât mai mult, iar pe de altă parte pentru că făcusem deja o investiţie în informare, cumpărând de la magazinul muzeului, aflat şi el pe holul de acces în muzeu, un mic album ce conţinea (în limba engleză) istoria ilustrată a muzeului şi a exponatelor sale. Ar mai fi de adăugat că nu este permis accesul în incinta spaţiului expoziţional cu bagaje, fie ele chiar şi genţi de damă mai voluminoase. Acestea trebuiesc lăsate într-una din căsuţele metalice din hol sau din subsol. Poţi să sustragi cheia personalizată şi să o păstrezi, numai după ce ai introdus o monedă de 1 euro în fanta specială, pe care o poţi recupera la plecare o dată cu bagajul. Aşa am făcut şi noi, apoi eliberaţi la propriu şi la figurat de orice povară, ne-am întors în foaierul de intrare, am examinat în fugă documentele şi fotografiile din vitrine care prezentau scene din istoria excavaţiilor care au scos la lumină artefactele ce aveau să facă faimos acest muzeu. Apoi, am păşit în incinta muzeului! Debutul a fost grandios şi ne-a tăiat dintr-un început răsuflarea, căci prima sală în traseul vizitei este cea a Altarului de la Pergamon, piesa de rezistenţă a Colecţiei de antichităţi clasice. O adevărată minune a lumii antice, Altarul din Pergamon a fost ridicat în perioada 180-159 î. Ch. , ca platformă de sacrificii închinată lui Zeus şi Atenei, zeiţa tutelară a oraşului Pergamon din Asia Mică, azi localitatea Bergama din Turcia. A fost redescoperit în urma excavaţiilor făcute la Bergama de către inginerul german Carl Humann în 1864. Piesele recuperate atunci au fost trimise în Germania pentru a fi expuse publicului, în conformitate cu tratatul încheiat între guvernul german şi omologul său turc. La Berlin, o echipă de experţi, istorici şi arheologi, a reconstituit altarul din nenumărate fragmente, în cursul lucrărilor dovedindu-se că muzeul desemnat să fie gazda construcţiei (actualul Bode Museum) era prea mic. S-a decis construirea unui muzeu mai mare, care să poată pune în valoare grandoarea altarului, iar în 1930 noul muzeu, botezat de atunci Pergamon, şi-a deschis porţile pentru marele public. De mărimea unei săli de sport de pe la noi, dar una dintre cele care îşi permit şi tribune pentru spectatori, spaţiul afectat reconstituirii din elemente originale (scări, coloane, basoreliefuri, frontoane şi frize) a monumentalei construcţii antice reuşeşte să pună în valoare întreaga splendoare a construcţiei, deşi reconstituirea s-a făcut doar în parte, adică o treime din întregul edificiu, atât cât a încăput în această vastă încăpere. Fireşte, elementele alese pentru reconstituire sunt atât de bine poziţionate şi sudate, încât nimic nu te-ar putea duce cu gândul că ansamblul ce-l priveşti nu e un autentic întreg. Doar friza ce înconjura fundaţia construcţiei, având o lungime iniţială de 113 m, este uşor fragmentată şi cu porţiuni lipsă, lăsând privitorul să-şi pună la încercare propria imaginaţie. Poate de aceea, cea mai mare parte din aceasta este expusă pe peretele din faţa altarului, puţin mai sus de înălţimea medie a unui adult. Friza reproduce în piatră scene din lupta legendară a zeilor olimpieni cu giganţii, fiii mamei pământului, Ghea. Urcând pe scările altarului, se ajunge pe platforma centrală a construcţiei, acolo unde de fapt se desfăşurau ceremoniile de sacrificare. Curtea interioară era şi ea decorată cu o friză de dimensiuni mai mici, aflată într-o stare mult mai precară decât frizele luptelor cu giganţii, doar fragmente ciobite sau sparte. Friza lui Telephos, cum este ea cunoscută din documentele istorice, înfăţişa momente din viaţa legendară a eroului cunoscut din epopeile homerice drept făuritorul mai multor oraşe-state, printre care şi Pergamul. După ce ne-am delectat cu imaginea panoramică a altarului, asaltat din toate părţile de vizitatori, ne-am continuat traseul spre sala din dreapta, privind spre Pergamon – sectorul de arhitectură romană. Acolo ne aştepta o nouă revelaţie: Poarta Pieţii din Milet (oraş-port la Marea Egee, amplasat pe teritoriul Turciei de azi), datează din anul 120 î. Ch. Construcţia ocupă aproape toată sala şi etalează o arhitectură care îmi amintea mult de decorul aventurilor Larei Croft, eroina din cunoscutul joc pe calculator, Tomb Raider. Bineînţeles că decorul jocului a fost inspirat de construcţie şi nu invers, dar asta nu m-a oprit să privesc Poarta Pieţii din Milet cu acelaşi sentiment ca acela al jucătorului pe PC, aşteptându-mă parcă să apară de undeva, neprevăzutul şi primejdia. Poarta şi exponatele din jurul ei erau însă cât se poate de paşnice şi deschise prospectării, astfel încât vizitatorii roiau în jurul lor. Am admirat şi noi sculpturile romane din Milet, Samos, Naxos şi Attica, aranjate în jurul unui splendid mozaic colorat, am făcut fotografii şi am pornit mai departe. Fără a ne dezmetici bine din periplul elenistic şi roman, am pătruns într-o altă lume, mai colorată şi mai aparte, dar la fel de spectaculoasă: era sala care deschidea spaţiul expoziţional al Muzeului de antichităţi al Orientului Apropiat. În esenţă, muzeul ilustrează aproape 4000 de ani de istorie a artei şi arhitecturii asiriene, sumeriene şi babiloniene, prin obiecte şi elemente de construcţii descoperite în urma prospecţiunilor efectuate de arheologii germani în perioada 1898 – 1917 pe teritoriul Irakului de astăzi. Vedeta muzeului: Poarta Ishtar, a opta poartă de acces în cetatea Babilonului, închinată zeiţei Ishtar-zeiţa babiloniană a războiului şi a iubirii. A fost construită din ordinul lui Nabucodonosor al II-lea în anul 575 î. Ch. , din cărămizi smălţuite în albastru, alternând cu imagini în relief ale unor animale-simbol ale zeiţei Ishtar, protectoarea oraşului: sirushi, lei şi tauri. Din cauza spaţiului limitat pe înălţime, poarta a fost reconstituită doar parţial (18/10 m din cei 48/15 m iniţiali), fără a se fragmenta însă desenul de faţadă. Impresia de măreţie şi frumuseţe nu e ştirbită cu nimic, iar contemplarea ei te face să te întrebi cum arăta întreg Babilonul în anii lui de glorie. Poarta Ishtar făcea trecerea spre şi dinspre Calea Procesuală, o stradă dreaptă mărginită de pereţi înalţi, decoraţi cu o friză confecţionată din aceleaşi tip de cărămizi smălţuite şi frumos colorate, al căror desen reproducea imaginea a 120 de lei, câte 60 pe fiecare parte a străzii. În cea de-a zecea şi a unsprezecea zi a Festivalului de Anul Nou, pe această stradă se desfăşura „procesiunea zeilor”, o ceremonie religioasă care pornea de la Poarta Ishtar şi se oprea la Marele Templu din Babilon, închinat zeului Marduk, patronul cetăţii. Calea Procesuală a avut iniţial o lungime de 800 m şi 20 m lăţime, din care muzeul prezintă doar o porţiune de cca. 30 m, în spaţiul oferit de următoarea sală expoziţională. Frumuseţea ei unică poate fi deplin admirată şi evaluată la scară panoramică, printr-o fereastră a etajului următor, la care am poposit şi noi mai târziu, urcând spre Muzeul de Artă Islamică. Până a ajunge acolo însă, am urmat traseul de vizitare în sălile următoare dedicate artei Orientului Apropiat. Printre cele câteva mii de obiecte expuse, artefacte descoperite de arheologii germani în urma excavaţiilor din Babilon, Assur, Uruk şi Habuba Kabira, ne-a atras atenţia reconstituirea părţii superioare a faţadei camerei tronului lui Nabucodonosor al II-lea şi uriaşa machetă a cetăţii Babilon, reconstituită în urma cartografierii sitului arheologic. Numeroasele fragmente de basoreliefuri şi statui ce decorau palatele şi templele siturilor excavate (un perete de mozaic datând din anul 300 i. Ch. , faţada de cărămidă a Sanctuarului Eanna din Uruk, Stela victoriei regelui Asiriei Esarhaddon (680-669 î. Ch.), Poarta leului din cetatea Sinjerli), tăbliţe cu scriere cuneiformă, amulete şi podoabe, vase ritualice si casnice, întregeau acea inestimabilă colecţie de antichităţi. Urcând la etaj, am pătruns în lumea islamului. Muzeul de Artă Islamică a fost înfiinţat de Wilhelm von Bode în 1904. El conţine piese de artă şi arhitectură descoperite pe teritoriile ţărilor islamice şi este împărţit în 7 secţiuni: - Faţada palatului umayzilor de la Mshatta (deşertul Iordaniei) şi Colecţia Sasanian (Iran) . Faţada Mshatta, care datează din mijlocul secolului al VIII-lea, este o adevărată dantelă în piatră, care nu se poate să nu te ducă cu gândul la migala şi priceperea sculptorilor, dar şi la timpul necesar desăvârşirii unei astfel de lucrări. Vizavi de faţada Mshatta am admirat deopotrivă piesele din Colecţia Sasanian (farfurii cu scene de vânătoare, plăcuţe ornamentale cu margini de perle, panouri de perete cu animale, vase de argint, ş. a.); - Colecţia Samarra (cetate situată pe Tigru, lângă Bagdad, capitală a califilor abbasizi) prezintă finisaje de pereţi foarte fin desenate şi filigranate în piatră, fragmente de picturi murale şi fragmente de ceramică chineză găsite la Samarra; -Colecţia Islamului timpuriu (până în sec. X) expune veselă din faianţă sau sticlă frumos pictate, descoperite în siturile de pe teritoriul Iranului şi Irakului de azi; -Colecţia Războaielor islamice ne prezintă obiecte din bronz sau alamă folosite în timpul luptelor sau capturate în timpul diverselor războaie de cucerire; - Colecţia Kashan (Iranul de azi) deţine un impresionant mihrab (o uşă) de moschee din 1226 şi numeroase plăci ceramice multicolore cu motive budiste, cu versete din Coran sau cu scene de bătălie; -Colecţia Islamului târziu (sec. X-XI, până în zilele noastre) găzduieşte vase de sticlă cu decor tăiat, casete şi sicrie de fildeş frumos sculptate, veselă din sticlă cu email şi pictură de aur, covoare de lână pentru rugăciune sau pentru decor, manuscrise din Coran, picturi miniaturiale cu scene din Noul Testament şi, în sfârşit Camera Alep (Siria, 1600-1603), o frumoasă încăpere cu pereţi de lemn pictaţi cu motive biblice şi versete persane, în care o familie creştină din Alep îşi primea oaspeţii. După ce am epuizat vizitarea etajului, am coborât iarăşi în sala Altarului de la Pergamon, pentru a vedea şi expoziţia din sălile aflate la nordul clădirii (partea stângă a Altarului). Întregind Colecţia de antichităţi clasice, aici sunt expuse elemente originale de construcţii (o parte din templul Atenei din Pergamon, altarul Atenei din Priene), statui, stele, mozaicuri greceşti şi romane, din perioada antichităţii. Cele mai insolite exponate mi s-au părut a fi reprezentările viu colorate ale unor zeiţe şi luptători, care se deosebesc ferm de majoritatea sculpturilor terne de marmură sau granit cu care eram obişnuită să asociez arta greacă şi romană. Am parcurs acest ultim traseu într-un ritm mai alert, pentru a ne încadra în programul acelei zile, în care mai prevăzusem alte câteva vizite. Din acest motiv contemplarea exponatelor a fost făcută mai pe fugă, fără a mai insista pe detalii şi pe inscripţiile informative. Oricum, vizita la Muzeul Pergamon a însemnat un periplu de trei ore prin lumea fascinantă a istoriei şi a capodoperelor umanităţii. La ieşire, un cuplu de homosexuali (doi bărbaţi straşnici, gen Brad Pitt şi Will Smith), exaltaţi în îmbrăţişări frenetice, avea să ne readucă instantaneu în cotidianul zilelor noastre. Am profitat de ocazia revenirii în prezent şi după ce ne-am îndepărtat de Insula Muzeelor, am făcut un scurt popas la o terasă: ne-am odihnit picioarele deja obosite după incursiunea de la Pergamon şi ne-am răcorit cu câte o halbă de bere. A fost foarte bună şi nici măcar nu ştiu ce marcă era. Noi am comandat berea casei (Beer House) ! Despre impresia generală asupra vizitei la Muzeul Pergamon ce să mai vorbesc? E de ajuns să spun că dacă m-aş afla la Berlin pentru a doua oară, n-aş ezita să mai văd Pergamonul încă o dată. Pentru că acest muzeu m-a captivat, m-a cucerit şi sigur îmi va ocupa multă vreme paginile amintirilor. Dar acest lucru nu-l poate înţelege decât cel ce „a fost acolo”...

Muzeul German al Tehnologiei

Dacă vă place tehnica, ştiinţa şi istoria dezvoltării acestora şi dacă vă aflaţi în capitata germană, nu rataţi o vizită la Deutsches Technikmuseum Berlin, Muzeul German al Tehnologiei (http://www.sdtb. de/Englisch. 55.0. html). Înfiinţat în 1982, muzeul se află într-o parte a ceea ce a fost cândva Anhalter Bahnhof, una din cele mai mari gări ale Berlinului, situată în sudul zonei centrale a capitalei germane şi distrusă aproape în întregime în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, din clădirea gării se mai păstrează doar o parte din zidul faţadei, la capătul vestic al Anhalter Straße, la câteva sute de metri vest de celebrul Checkpoint Charlie, aflat la intersecţia a două străzi, Friedrichstraße şi Zimmerstraße. Muzeul este adăpostit în unele construcţii care făceau parte din anexele gării, la care s-au mai adăugat altele noi şi se găseşte pe Trebbiner Straße, o străduţă scurtă, ce se desprinde din Tempelhofer Ufer, o stradă ce urmează pe vreo doi km malul canalului Landwehr. Pentru a ajunge aici, cel mai sigur mod este acela cu metroul. Sunt două staţii unde puteţi coborî pentru a ajunge la muzeu. Cea mai apropiată este Gleisdreieck, unde puteţi ajunge pe liniile U1, sau U2, iar cealaltă este Möckernbrücke, peste Landwehrkanal, situată pe liniile U1 şi U7. Indiferent unde coborâţi, este imposibil să rataţi clădirea muzeului, pe faţada dinspre canal a căruia este suspendat un avion. Este vorba de un exemplar al bombardierului american Douglas C-47, care s-a numărat printre avioanele poreclite de berlinezi Rosinenbomber şi de americani Candy Bomber. Nu, nu este vorba de bombardierele care au distrus Berlinul în cel de-al Doilea Război Mondial, ci de acele bombardiere folosite de americani pentru a asigura un pod aerian care a alimentat cu mărfuri Berlinul de Vest în timpul blocadei acestuia de către sovietici, în 1948-1949 (http://en. wikipedia. org/wiki/Berlin_Blockade). Înainte însă de a intra în muzeul propriu-zis, vă recomand să treceţi mai întâi pe strada alăturată, Möckernstraße, unde se găseşte, pe lângă chioşcul cu casa de bilete, o altă parte a muzeului. Este vorba de Science Center Spectrum. (http://www.sdtb. de/Englisch. 179.0. html) Şi nu, nu am greşit, transcriind numele în engleză, acesta este numele oficial al centrului ştiinţific, o secţie a muzeului în care poţi să înveţi, sau să-ţi aminteşti cunoştinţe de fizică şi inginerie, din domenii precum aerodinamică, magnetism şi electricitate, optică, acustică, fizică atomică şi nucleară, electronică, prin intermediul celor peste 250 de experimente, la care poţi fi parte activă. Spectrum este amenajat în fosta clădire administrativă a gării de mărfuri Anhalt şi, cum este anunţat pe site-ul propriu, de mai sus, el va fi închis, din păcate, pentru reamenajare, pe aproape întreg parcursul anului 2012. După ce toată dimineaţa ne-am amuzat cu tot felul de experimente, dar mai ales privind reacţiile copiilor aflaţi în vizită, ne-am oprit la bufetul de la intrare, pentru masa de prânz. Deşi bufetul nu este unul pretenţios, el este însă civilizat şi-ţi poţi domoli foamea cu produse bune, la preţuri decente. Mi-au plăcut cârnaţii, care, surprinzător nu erau din cei preparaţi în stil saxon (aceia nici nu-mi plac prea mult), ci în stil bavarez, care sunt un deliciu. Pentru cei care vor ajunge aici pe perioada în care Spectrum este închis, trebuie să spun că există o braserie şi în parcul muzeului. Asta dovedeşte (a câta oară?) spiritul organizatoric al nemţilor, care, ştiind că vizitarea muzeului necesită un timp mai îndelungat, s-au gândit şi la faptul că un consum mare de energie necesită şi posibilitatea "realimentării". :)) Biletul cumpărat (6 € de persoană) ne-a dat acces şi la Spectrum şi la muzeul propriu-zis, dar se pot achiziţiona şi bilete doar pentru intrarea în muzeu. Acesta este organizat în trei părţi, fiecare cuprinzând mai multe secţiuni. Clădirea de la intrare are trei niveluri şi adăposteşte la parter secţia de maşini-unelte. La etajul I se găsesc secţiile de telecomunicaţii, tehnologii textile şi cea a zorilor erei informaţionale, cu primul calculator construit în Europa, în 1944, de către Konrad Zuse (http://ro. wikipedia. org/wiki/Konrad_Zuse). La etajul al doilea se găsesc secţiile de tehnologia fabricării hârtiei şi tipografie. Cea mai interesantă, cel puţin din punctul meu de vedere, este secţia de telecomunicaţii, foarte bogată şi care prezintă numeroase exponate, dintre care cele mai spectaculoase sunt cele din perioada de început. Dintre acestea, îmi vin acum în minte câteva: un fonograf Edison (http://ro. wikipedia. org/wiki/Thomas_Alva_Edison), multe tipuri de gramofoane, un sistem rudimentar de televiziune, cu prima fotografie transmisă prin acest sistem, prima cameră de televiziune montată pe un avion de recunoaştere, folosit în al Doilea Război Mondial, şi o formidabilă colecţie de aparate fotografice şi de filmat, domeniu în care nemţii au excelat dintotdeauna. La fel de interesante sunt şi primele televizoare comerciale fabricate în Germania în perioada interbelică. În sfârşit, ce să spun, este locul unde, dacă aş fi berlinez, mi-aş petrece foarte mult timp. Legată de clădirea de la intrare, se află clădirea nouă, cu şase niveluri. La parterul acesteia se află secţia de navigaţie interioară; la etajul I secţia privind teoria navelor, la etajul al doilea, navigaţia submarină, la etajul al treilea, aviaţia până la 1918, iar la etajul al patrulea, aviaţia şi zborul în spaţiu. Ultimul etaj este destinat unor spaţii de găzduire de conferinţe şi alte evenimete. Dacă aş fi pus să aleg ce mi s-a părut mai interesant în această parte a muzeului, categoric nu aş putea să dau un răspuns. Cum aş putea să aleg între exponatele de valoare inestimabilă, mergând de la machetele unor vase germane celebre, până la celebrele avioane ale Luftwaffe, Stuka (Junkers Ju 87) şi Messerschmitt şi la tehnologia rachetelor, dezvoltată de nemţi şi preluată apoi de ruşi şi americani pentru programele lor spaţiale şi pentru rachetele balistice şi alte arme sofisticate? Un exponat deosebit este o bucată de rocă lunară, oferită de americani, drept recunoaştere a meritelor germane în dezvoltarea rachetelor. Evident, este subliniată contribuţia lui Werner von Braun, (http://en. wikipedia. org/wiki/Wernher_von_Braun) "părintele" celebrelor şi temutelor V1 şi V2, ajuns după război în fruntea NASA şi a programului spaţial american. Din această zonă se poate ieşi pe terasa descoperită a clădirii, deasupra căreia se află suspendat avionul de care vorbeam la început, de unde acesta poate fi admirat îndeaproape. A treia parte a muzeului este la fel de spectaculoasă ca primele două şi este găzduită în vechile hangare ale depoului gării Anhalt. Aici se află departamentul de istorie a căilor ferate în Germania, unde se pot vedea mijloace de transport feroviar de la începuturi până în prezent. Lipseşte doar MAGLEV-ul (http://ro. wikipedia. org/wiki/Maglev). În schimb, este expus chiar şi un vagon cu care au fost transportaţi evrei spre lagărele de exterminare... Acest corp este situat în parcul muzeului, dar el comunică direct, printr-un pasaj, cu celelalte corpuri. Tot aici se află şi o machetă a vechii gări Anhalt, cu trenuri în miniatură, care circulă pe numeroase linii, comandate printr-un computer. În parcul muzeului se mai află o fabrică de bere, două mori de vânt şi un atelier de fierărie, precum şi diferite exponate în aer liber. Mă opresc aici cu povestea, pentru a nu o lungi prea mult şi pentru că mi-e foarte greu să aleg doar câteva lucruri despre care să vorbesc. Nimic nu se poate compara cu vizitarea muzeului, orice încercare de descriere a acestuia este sortită eşecului. Doar fotografiile pot reda ceva din atmosfera acestui muzeu despre care pot spune că este cel mai vast şi mai interesant muzeu de ştiinţă şi tehnică dintre cele văzute de mine. Şi asta, se datorează unui lucru evident: formidabila şi inegalabila contribuţie a oamenilor de ştiinţă germani la cultura ştiinţifică mondială, la rândul ei datorată şcolii germane şi spiritului deosebit de inventiv al germanilor, ceea ce, alături de alte aspecte, a făcut ca acest popor deosebit să trecă peste cele mai rele momente pe care istoria i le-a hărăzit şi să renască, precum pasărea Phoenix, din propria cenuşă... Din acest punct de vedere, nemţii sunt un exemplu demn de urmat! ... Trebuie să mai precizez că muzeul este în continuă dezvoltare. Astfel, în prezent se lucrează la o nouă secţiune, Technoversum. De asemenea, Muzeul German al Technologiei mai cuprinde şi alte obiective, aflate în alte locaţii din Berlin. Este vorba de Zucker-Museum (Muzeul Zahărului), Zeiss Planetarium şi Archenhold-Sternwarte (Observatorul Astronomic), situate, din păcate, fiecare în altă locaţie, destul de departe de centru.

Madame Tussauds, muzeul figurilor de ceară din Berlin

Muzeul figurilor de ceară din Berlin este unul din cele mai noi muzee din familia muzeelor Madame Tusauds, dacă nu cumva cel mai nou dintre ele. A fost inaugurat în iulie 2008, în inima Berlinului, pe celebra stradă Unter den Linden, la capătul vestic al acesteia, în apropiere de Brandemburger Tor. Amplasamentul este ideal, pentru că nu există vizitator al capitalei germane să nu ajungă la celebra poartă şi, în mod inerent, să nu dea cu ochii de firma muzeului. Şi odată ce ai zărit-o, este imposibil să nu vrei să intri, doar lipsa timpului, sau a banilor pot constitui motive serioase de a nu intra într-un astfel de loc foarte interesant. În legătură cu banii, da, muzeele de acest gen sunt scumpe, în jur de 20 € intrarea, adică mai scump decât orice alt muzeu, dar tentaţia este irezistibilă şi la sfârşit, când ies, vizitatorii, în marea lor majoritate, nu regretă banii cheltuiţi, asta se vede pe figurile lor. Evident, am fost şi noi atinşi de tentaţie, încă de când ne îndreptam spre Brandenburger Tor, astfel încât, la întoarcere, ne-am oprit la intrare, pentru o vizită la muzeu, mai ales că era primul muzeu din familia muzeelor Madame Tusauds pe care aveam ocazia să-l vizităm. La Amsterdam nu am intrat din lipsă de timp, dar mai vizitaserăm Muzeul Grevin, din Paris, tot un muzeu al figurilor de ceară, dar nu din lanţul Madame Tusauds. La intrare, coada era destul de mare, ca la mai toate muzeele berlineze, dar mergea nemţeşte, adică repede şi ordonat. Pentru că mi-am amitit de ordinea nemţească şi statul la coadă, fac aici o scurtă digresiune ca să vă povestesc ceva. Mergeam pe o arteră de la periferia Berlinului, cu două benzi pe sens. La un moment dat se ajungea într-o zonă unde se efectuau lucrări, fapt ce impusese, pe o distanţă de câteva zeci de metri, închiderea unei benzi. Cum treceau nemţii? Foarte simplu: fiecare rămânea pe banda pe care circulase, iar la zona unde traficul se reducea la o bandă, treceau câte o maşină de pe fiecare bandă, alternativ. Şi asta fără nicio abatere, strict după această regulă: a trecut cel din faţa ta, obigatoriu laşi să treacă o maşină de pe cealaltă bandă. Nimeni nu se băga în faţă, nimeni nu claxona. Mi-am imaginat atunci o scenă deseori întâlnită pe şoselele româneşti: o coadă lungă, pe o singură bandă, pentru că, văzând gâtuitura, majoritatea se aliniază pe banda rămasă deschisă, iar pe cealaltă, din când în când, destul de des, maşini scumpe, SUV-uri, gonesc pe lângă "fraieri", frânând cu scrâşnete în ultimul moment şi forţând intrarea în rând. Evident, însoţiţi de claxoanele şi înjurăturile de rigoare! :)) Dar să revenim la muzeul figurilor de ceară... Preţul unui bilet de adult este de 19,90 € (17,91, dacă-l cumperi online), biletul oferindu-ţi şi o reducere la intrarea la alte câteva atracţii (la alegere) din Berlin, asociate cu muzeul. Evident, invers, dacă ai intrat la Sea Life, sau Legoland, cu biletul respectiv ai reducere la Muzeul figurilor de ceară. Dacă aţi planificat o vizită la Berlin, în care doriţi să vizitaţi locuri interesante, puteţi să vă faceţi o planificare şi rezervarea biletelor, cu reduceri importante, pe acest site: berlin-stars.eu. Dacă l-aş fi ştiut şi eu dinainte, numai pentru vizita combinată Muzeul figurilor de ceară + Turnul de televiziune, aş fi scutit 5 € de persoană. Atenţie, acest site nu cuprinde muzeele clasice, pentru care, dacă doriţi ceva asemănător, este util Berlin Pass. La intrare, ne întâmpină un fotograf, care ne invită să luăm loc într-un Trabi, celebra maşină est-germană cu caroserie din carton şi motor în doi timpi. După nelipsita fotografiere, al cărei rezultat îl vom găsi, printre multe altele, la ieşire, pătrundem în muzeu. Urmează apoi o incursiune în istorie (bineînţeles, în legătură cu Germania), începând cu Otto von Bismarck şi sfârşind cu Angela Merkel. Sunt reprezentate mai ales personalităţi istorice şi politice din istoria recentă: Karl Marx, Winston Churchill, primul ministru britanic în timpul celui de-al doilea război mondial, John F. Kennedy, preşedintele american ce a rostit celebrele cuvinte Ich bin ein Berliner (Sunt berlinez) , Konrad Adenauer, primul cancelar al Germaniei Federale de după război şi unul dintre principalii fondatori ai Uniunii Europene, Willy Brandt, un alt cancelar vest-german, laureat al premiului Nobel pentru Pace, Helmuth Schmidt, urmaşul lui Brandt la şefia cancelariei cest-germane, Erich Honecker, cel care a condus Germania de Est timp de aproape 20 de ani, până la reunificare, Ronald Reagan, ultimul preşedinte american din perioada Războiului Rece, Helmuth Kohl, care l-a urmat pe Helmut Schmidt şi a fost primul cancelar al Germaniei reunificate, Gerhard Schroeder, cel care a precedat-o pe Angela Merkel, Jacques Chirac şi Nicolas Sarkozy, ultimii preşedinţi ai Franţei şi Barack Obama, actualul preşedinte al Statelor Unite. Urmeză apoi o serie de personalităţi culturale şi religioase: Albert Einstein, Bertold Brecht, Guenter Grass (scriitor german, laureat al premiului Nobel), Papa Benedict al XVI-lea, Ludwig van Beethoven, ţinând în mână partitura la Missa Solemnis, Johann Sebastian Bach, Sigmund Freud. Apoi, vine rândul divertismentului: staruri de televiziune, de muzică, de film, sportive. Galeria este deschisă de Romy Schneider, cea care i-a dat viaţă împărătesei austriece Elisabeth în celebra duologie Sissi; urmează Marlene Dietrich, Marilyn Monroe, Liza Minnelli, Rihanna, Lady GaGa, Britney Spears, Michael Jackson, Johnny Deep, Angelina Jolie, Jennifer Lopez, Nicole Kidman, Justin Timberlake, Oliver Kahn, fostul portar al lui Bayern München, Uwe Seeler, atacantul lui Hamburger SV, cel care a jucat în patru turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal, aceleaşi în care a jucat şi Pele şi care a rămas în memoria publicului prin golul dat cu ceafa în semifinala cu Anglia, câştigată de nemţi în prelungiri, cu 3-2, Franz Beckenbauer, Cristiano Ronaldo, Boris Becker, cel care a devenit numărul 1 în tenisul mondial în anii '80-90, avându-i ca antrenor, respectiv manager, pe românii Günther Bosch şi Ion Ţiriac. În toată această enumerare, i-am amintit doar pe cei mai cunoscuţi şi cărora le-am făcut fotografii, evident mai sunt mulţi alţii. La un moment dat, se ajunge într-o zonă unde o putem vedea, "în sârme şi ceară", pe însăşi "patroana" muzeului, Madame Tussaud. Aici găsim şi istoria de 250 de ani a figurilor de ceară, un stand cu piese componente ale figurilor de ceară şi cu explicaţii asupra modului de construcţie, iar cei care doresc, pot obţine contra cost un mulaj al propriei mâini, făcut pe loc. La ieşire ne aşteaptă o ultimă surpriză: două personaje de film: Spiderman şi Shrek. Cum nu mă dau în vânt după acest gen de filme, pe ele nu le-am fotografiat. Ultimul popas, inainte de ieşire, este magazinul cu suveniruri, în mijlocul căruia tronează un Trabant veritabil. Asta a fost tot. E mult, e puţin? Depinde de gusturi şi ca să poţi răspunde la întrebare, nu există decât o soluţie: să intri şi să vezi. Nouă ne-a plăcut, deşi am căzut de acord că parcă a fost ceva mai frumos la Muzeul Grevin, din Paris. Nici Muzeul Figurilor de Ceară din Sankt-Petersburg nu este mai prejos, am văzut exponate ale acestuia, în expoziţii temporare, la Castelul Corvineştilor şi la Muzeul Judeţean Argeş. E drept, însă, Madame Tussaud a venit cu ideea, aşa că tot meritul e al ei... Muzeul din Berlin este şi interactiv. Aşa cum spuneam, vizitatorii pot pătrunde în culisele realizării figurilor de ceară, sau îşi pot măsura IQ-ul lângă figura de ceară a lui Einstein. În plus, este încurjată interacţiunea cu personajele, astfel încât te poţi tolăni pe canpea, pentru o şedinţă de psihanaliză cu Freud, sau poţi să te aşezi la masă alături de George Clooney, să faci o fotografie de braţ cu Angela Merkel, îmbrăcată în costul popular german şi, în general, tot ce-ţi trece prin cap, în limite decente, desigur. Doar într-un singur loc din muzeu nu poţi face altceva decât să priveşti. Este locul unde este expusă figura de ceară a lui Hitler, închisă într-o cuşcă de sticlă. Chiar şi în ceară, prezenţa lui Hitler în muzeul berlinez a creat un tam-tam imens în mass-media germană şi internaţională, încă înainte de deschiderea muzeului. Mulţi se întrebau dacă este cazul expunerii, având în vedere că în Gemania este în vigoare o lege care interzice expunerea şi reproducerea simbolurilor naziste. Organiztorii muzeului au dat însă asigurări că Hitler va fi înfăţişat într-o postură care nu-l va avantaja. Mai exact, s-a reconstituit o scenă cu puţin înainte de sinuciderea dictatorului. Pe peretele din spatele acestuia se afla o hartă, pe care era figurată poziţia armatelor germane, în pragul înfrângerii totale. Hitler stă pe un scaun, cu figura răvăşită, în faţa dezastrului iminent. Asta, spre deosebire de figura de ceară a lui Hitler, realizată în 1933 şi expusă în muzeul Madam Tussauds din Londra, care îl reprezintă pe Hitler în postură de învingător. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. În ziua deschiderii muzeului din Berlin, al doilea vizitator intrat în muzeu, un bărbat de vreo 40 de ani, s-a repezit şi l-a decapitat pe Hitler cel de ceară, în timp ce striga: "Nu mai vrem război! ". Figura a fost reparată şi repusă la locul ei, de data asta însă într-o cuşcă de sticlă. Alături, un afiş roagă vizitatorii să nu se fotografieze cu personajul. Incidentul a declanşat noi şi aprinse dezbateri cu privire la oportunitatea expunerii figurii lui Hitler, dar conducerea muzeului şi-a impus opinia: Hitler reprezintă o parte definitivă din istoria Berlinului, care nu poate fi negată, sau ignorată. Doar că vizitatorii nu pot să atingă, sau să se fotografieze cu personajul, aşa cum o pot face cu restul exponatelor din muzeu. Şi uite că, deşi a scăpat judecăţii contemporanilor prin sinucidere, Hitler rămâne condamnat pentru vecie să zacă izolat într-o cuşcă, precum un animal turbat. Ce om şi-ar dori să rămână astfel în memoria posterităţii? Ciudat e că unii de pe la noi l-ar dori înapoi pe micul nostru dictator împuşcat acum 22 de ani... Interesant este că şi figura de ceară a lui Hitler de la Londra, datând, cum spuneam, din 1933, atunci când el a devenit cancelarul Germaniei a fost de mai multe ori atacată şi i-au fost provocate stricăciuni, motiv pentru care a fost protejat de un paravan de sticlă (mereu plin de scuipături) timp de 60 de ani, până în 2002, anul în care figura de ceară a lui Osama bin Laden l-a înlocuit pe Hitler drept exponatul cel mai urât din muzeu, conform sondajelor efectuate printre vizitatori.