Muzeul German al Tehnologiei

Dacă vă place tehnica, ştiinţa şi istoria dezvoltării acestora şi dacă vă aflaţi în capitata germană, nu rataţi o vizită la Deutsches Technikmuseum Berlin, Muzeul German al Tehnologiei (http://www.sdtb. de/Englisch. 55.0. html). Înfiinţat în 1982, muzeul se află într-o parte a ceea ce a fost cândva Anhalter Bahnhof, una din cele mai mari gări ale Berlinului, situată în sudul zonei centrale a capitalei germane şi distrusă aproape în întregime în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, din clădirea gării se mai păstrează doar o parte din zidul faţadei, la capătul vestic al Anhalter Straße, la câteva sute de metri vest de celebrul Checkpoint Charlie, aflat la intersecţia a două străzi, Friedrichstraße şi Zimmerstraße. Muzeul este adăpostit în unele construcţii care făceau parte din anexele gării, la care s-au mai adăugat altele noi şi se găseşte pe Trebbiner Straße, o străduţă scurtă, ce se desprinde din Tempelhofer Ufer, o stradă ce urmează pe vreo doi km malul canalului Landwehr. Pentru a ajunge aici, cel mai sigur mod este acela cu metroul. Sunt două staţii unde puteţi coborî pentru a ajunge la muzeu. Cea mai apropiată este Gleisdreieck, unde puteţi ajunge pe liniile U1, sau U2, iar cealaltă este Möckernbrücke, peste Landwehrkanal, situată pe liniile U1 şi U7. Indiferent unde coborâţi, este imposibil să rataţi clădirea muzeului, pe faţada dinspre canal a căruia este suspendat un avion. Este vorba de un exemplar al bombardierului american Douglas C-47, care s-a numărat printre avioanele poreclite de berlinezi Rosinenbomber şi de americani Candy Bomber. Nu, nu este vorba de bombardierele care au distrus Berlinul în cel de-al Doilea Război Mondial, ci de acele bombardiere folosite de americani pentru a asigura un pod aerian care a alimentat cu mărfuri Berlinul de Vest în timpul blocadei acestuia de către sovietici, în 1948-1949 (http://en. wikipedia. org/wiki/Berlin_Blockade). Înainte însă de a intra în muzeul propriu-zis, vă recomand să treceţi mai întâi pe strada alăturată, Möckernstraße, unde se găseşte, pe lângă chioşcul cu casa de bilete, o altă parte a muzeului. Este vorba de Science Center Spectrum. (http://www.sdtb. de/Englisch. 179.0. html) Şi nu, nu am greşit, transcriind numele în engleză, acesta este numele oficial al centrului ştiinţific, o secţie a muzeului în care poţi să înveţi, sau să-ţi aminteşti cunoştinţe de fizică şi inginerie, din domenii precum aerodinamică, magnetism şi electricitate, optică, acustică, fizică atomică şi nucleară, electronică, prin intermediul celor peste 250 de experimente, la care poţi fi parte activă. Spectrum este amenajat în fosta clădire administrativă a gării de mărfuri Anhalt şi, cum este anunţat pe site-ul propriu, de mai sus, el va fi închis, din păcate, pentru reamenajare, pe aproape întreg parcursul anului 2012. După ce toată dimineaţa ne-am amuzat cu tot felul de experimente, dar mai ales privind reacţiile copiilor aflaţi în vizită, ne-am oprit la bufetul de la intrare, pentru masa de prânz. Deşi bufetul nu este unul pretenţios, el este însă civilizat şi-ţi poţi domoli foamea cu produse bune, la preţuri decente. Mi-au plăcut cârnaţii, care, surprinzător nu erau din cei preparaţi în stil saxon (aceia nici nu-mi plac prea mult), ci în stil bavarez, care sunt un deliciu. Pentru cei care vor ajunge aici pe perioada în care Spectrum este închis, trebuie să spun că există o braserie şi în parcul muzeului. Asta dovedeşte (a câta oară?) spiritul organizatoric al nemţilor, care, ştiind că vizitarea muzeului necesită un timp mai îndelungat, s-au gândit şi la faptul că un consum mare de energie necesită şi posibilitatea "realimentării". :)) Biletul cumpărat (6 € de persoană) ne-a dat acces şi la Spectrum şi la muzeul propriu-zis, dar se pot achiziţiona şi bilete doar pentru intrarea în muzeu. Acesta este organizat în trei părţi, fiecare cuprinzând mai multe secţiuni. Clădirea de la intrare are trei niveluri şi adăposteşte la parter secţia de maşini-unelte. La etajul I se găsesc secţiile de telecomunicaţii, tehnologii textile şi cea a zorilor erei informaţionale, cu primul calculator construit în Europa, în 1944, de către Konrad Zuse (http://ro. wikipedia. org/wiki/Konrad_Zuse). La etajul al doilea se găsesc secţiile de tehnologia fabricării hârtiei şi tipografie. Cea mai interesantă, cel puţin din punctul meu de vedere, este secţia de telecomunicaţii, foarte bogată şi care prezintă numeroase exponate, dintre care cele mai spectaculoase sunt cele din perioada de început. Dintre acestea, îmi vin acum în minte câteva: un fonograf Edison (http://ro. wikipedia. org/wiki/Thomas_Alva_Edison), multe tipuri de gramofoane, un sistem rudimentar de televiziune, cu prima fotografie transmisă prin acest sistem, prima cameră de televiziune montată pe un avion de recunoaştere, folosit în al Doilea Război Mondial, şi o formidabilă colecţie de aparate fotografice şi de filmat, domeniu în care nemţii au excelat dintotdeauna. La fel de interesante sunt şi primele televizoare comerciale fabricate în Germania în perioada interbelică. În sfârşit, ce să spun, este locul unde, dacă aş fi berlinez, mi-aş petrece foarte mult timp. Legată de clădirea de la intrare, se află clădirea nouă, cu şase niveluri. La parterul acesteia se află secţia de navigaţie interioară; la etajul I secţia privind teoria navelor, la etajul al doilea, navigaţia submarină, la etajul al treilea, aviaţia până la 1918, iar la etajul al patrulea, aviaţia şi zborul în spaţiu. Ultimul etaj este destinat unor spaţii de găzduire de conferinţe şi alte evenimete. Dacă aş fi pus să aleg ce mi s-a părut mai interesant în această parte a muzeului, categoric nu aş putea să dau un răspuns. Cum aş putea să aleg între exponatele de valoare inestimabilă, mergând de la machetele unor vase germane celebre, până la celebrele avioane ale Luftwaffe, Stuka (Junkers Ju 87) şi Messerschmitt şi la tehnologia rachetelor, dezvoltată de nemţi şi preluată apoi de ruşi şi americani pentru programele lor spaţiale şi pentru rachetele balistice şi alte arme sofisticate? Un exponat deosebit este o bucată de rocă lunară, oferită de americani, drept recunoaştere a meritelor germane în dezvoltarea rachetelor. Evident, este subliniată contribuţia lui Werner von Braun, (http://en. wikipedia. org/wiki/Wernher_von_Braun) "părintele" celebrelor şi temutelor V1 şi V2, ajuns după război în fruntea NASA şi a programului spaţial american. Din această zonă se poate ieşi pe terasa descoperită a clădirii, deasupra căreia se află suspendat avionul de care vorbeam la început, de unde acesta poate fi admirat îndeaproape. A treia parte a muzeului este la fel de spectaculoasă ca primele două şi este găzduită în vechile hangare ale depoului gării Anhalt. Aici se află departamentul de istorie a căilor ferate în Germania, unde se pot vedea mijloace de transport feroviar de la începuturi până în prezent. Lipseşte doar MAGLEV-ul (http://ro. wikipedia. org/wiki/Maglev). În schimb, este expus chiar şi un vagon cu care au fost transportaţi evrei spre lagărele de exterminare... Acest corp este situat în parcul muzeului, dar el comunică direct, printr-un pasaj, cu celelalte corpuri. Tot aici se află şi o machetă a vechii gări Anhalt, cu trenuri în miniatură, care circulă pe numeroase linii, comandate printr-un computer. În parcul muzeului se mai află o fabrică de bere, două mori de vânt şi un atelier de fierărie, precum şi diferite exponate în aer liber. Mă opresc aici cu povestea, pentru a nu o lungi prea mult şi pentru că mi-e foarte greu să aleg doar câteva lucruri despre care să vorbesc. Nimic nu se poate compara cu vizitarea muzeului, orice încercare de descriere a acestuia este sortită eşecului. Doar fotografiile pot reda ceva din atmosfera acestui muzeu despre care pot spune că este cel mai vast şi mai interesant muzeu de ştiinţă şi tehnică dintre cele văzute de mine. Şi asta, se datorează unui lucru evident: formidabila şi inegalabila contribuţie a oamenilor de ştiinţă germani la cultura ştiinţifică mondială, la rândul ei datorată şcolii germane şi spiritului deosebit de inventiv al germanilor, ceea ce, alături de alte aspecte, a făcut ca acest popor deosebit să trecă peste cele mai rele momente pe care istoria i le-a hărăzit şi să renască, precum pasărea Phoenix, din propria cenuşă... Din acest punct de vedere, nemţii sunt un exemplu demn de urmat! ... Trebuie să mai precizez că muzeul este în continuă dezvoltare. Astfel, în prezent se lucrează la o nouă secţiune, Technoversum. De asemenea, Muzeul German al Technologiei mai cuprinde şi alte obiective, aflate în alte locaţii din Berlin. Este vorba de Zucker-Museum (Muzeul Zahărului), Zeiss Planetarium şi Archenhold-Sternwarte (Observatorul Astronomic), situate, din păcate, fiecare în altă locaţie, destul de departe de centru.