Neuschwanstein

E Neuschwanstein, cel mai frumos castel din lume? Nu stiu, dar daca puneti aceasta intrabare lui “mister Google”, acesta va va raspunde ca da! Sau, cel putin, acest castel se afla mai mereu in fruntea top-ului castelelor lumii. Nu degeaba, compania “Disney World”, a luat ca model al castelului “frumoasei din padurea adormita” pe care l-a asezat in mijlocul parcului tematic a lui Mikey Mouse, Pluto si Donald, tocmai pe acesta, aflat nu departe de frontiera germano-austriaca. Daca parintele lui Mickey si Goofey, rapus de o maladie fara leac in secolul trecut, s-ar trezi azi din vesmantu-i de gheata, (Walt Disney n-a murit, el zace inca adormit in “orasul ingerilor”), ar ramane uimit in fata oricarui parc “Dysneyland” de-al sau, pe care el doar si l-a imaginat. Si ar vedea ca noi, cei de azi, copii sau oameni mari, inca nu l-am uitat si-l asteptam sa ne mai incante prin desenele lui migaloase, ilustrand povestile fratilor Grimm, nascuti in oraselul Hanau, de langa Frankfurt. Frankfurt, loc de unde am pornit si noi, intr-o dimineata ploioasa de iunie, intr-un pelerinaj al povestilor vesele sau mai triste despre regi si castele. Pornim asadar din tinutul Fratilor Grimm ca sa ajungem spre seara, cel tarziu la ora 17, cand castelul Neuschwanstein se inchide, spre tinutul Nibelungilor, eroi de legenda, maiastru zugraviti pe peretii interiori ai impunatoarei constructii unde doar vulturii se mai avanta, loc in care facem cunostiinta cu Tristan si Isolda, cu Siegfried si Crimhilda sau cu regele Ludwig al Bavariei, gazda noastra cu sange albastru, ce ne-a primit in salasu-i ascuns printre stanci, padurilor si lacuri, la Schwangau, nu departe de crestele inzapezite ale Alpilor tirolezi. Ne grabim, caci doua reprize de ploaie torentiala, aparute din senin, ne incurca socoteala si de la Frankfurt pana la castel, sunt 420 de kilometri. In sfarsit, la ora 16,30, ajungem la destinatie, in satul Schwangau, langa orasul Fussen si luam loc in mica autogara ”din vale” din Schwangau, in care prindem ultimul transport spre castel. Pentru 1,5 euro, un autobuz rapid, strabate in doua minute, serpentinele impadurite ale costisei pe care se inalta falnic castelul, construit pe un pinten al muntelui Tegelberg. Neuschwanstein, masivul salas de piatra a lui “king Ludwig”, e vizibil de la multi kilometri departare. Ajungem sus la ora 16,57, mai sunt 3 minute pana la inchidere si nemtii sunt foarte punctuali… autobuzul ne lasa intr-o parcare, la o distanta destul de mare fata de intrare… ”Stii ce? hai sa dam o fuga si sa intram prin prima poarta ce-o gasim deschisa! ” zice amicul meu Feri… zis si facut!... prima vagauna ce ne apare in cale e tocmai locul pe unde ieseau grupuri prelunge de turisti, vai! e-o nebunie acolo!… vara, casteul e vizitat de 6000 de turisti zilnic… intram si inotam contra curentului… urcam niste scari in spirala, multe, multe, printr-un donjon ingust, incurcand circulatia celor ce coboara… aflam ca cei ce-au intrat deja in castel (asa ca noi), mai pot ramane inca o ora inauntru… ura!... parca ne vine inima la loc… ne alaturam unui grup de turisti japonezi care vizitau castelul impreuna cu un alt mic grup de polonezi cu ghid propriu… ascultam povestea regelui Ludwig din doua parti… in salile principale, fotografiatul e interzis… dar la orice problema, exista mereu si cate o solutie… intra in functiune telefoanele mobile… multi turisti o pun in aplicare… dintr-o data, in aceste sali cu “no photos”, aproape toti turistii incep sa vorbeasca la telefonul mobil… Vizitam pe rand… bucataria palatului, dormitoarele regale, sala tronului, sala de dans, camerele de oaspeti, sala de concerte, unde “king Ludwig” asculta, singur-singurel, operele lui Richard Wagner, idolul sau muzical, admiram imensele picturi ale eroilor Nibelungilor, Siegfried, Crimhilda, Brunhilda, Tristan sau Isolda, pentru care regele Ludwig avea o veneratie deosebita. Intreg palatul este impregnat de amintirea acestor eroi, cu care regele a incercat sa se identifice. De la ghizi aflam multe picanterii despre viata “regelui nebun”, care, datorita educatiei cazone din copilarie, a ajuns la maturitate sa devina un om singuratic, introvertit, care se simtea mai degraba atras de barbati decat de femei si care s-a instrainat de propria sa familie. Mama regelui locuia intr-un alt castel, numit Hohenschwangau, aflat ceva mai jos, „in vale, la 20 de minute de mers cu caleasca”. Iesim pe „balconul Julietei”, o terasa superba, aflata la mare inaltime, mereu aglomerata, unde auzi toate limbile pamantului si unde trebuie sa stai la rand ca sa faci o fotografie, loc ce ofera o panorama grozava asupra imprejurimilor. La stanga apare un defileu muntos numit Pollat, un pod suspendat, aflat undeva intre cer si pamant, la 90 de metri, numit Marienbrücke, o cascada, iar in in fata ta si la dreapta, in vale, vei vedea satul Schwangau, castelul Hohenschwangau, un lac de acumulare si lacul Starnberg, loc in care regele isi va gasi un misterios sfarsit prin inec sau impuscare (?), la varsta de 41 de ani. (O alta versiune ar fi ca guvernul bavarez se cam saturase de constructiile megalomanice ale tanarului rege si de numeroasele sale linii de creditare ce goleau visteria regatului). Astazi, langa acest lac au loc numerose ”concerte Wagner”, ce atrag melomani din intreaga Germanie si Austrie. Nu trebuie uitat faptul ca Ludwig, frumosul rege „nebun” al Bavariei, era preocupat de arta, beletristica, muzica, natura, la fel precum si verisoara lui, imparateasa Austriei, Sissi, de care fusese atras intr-o vreme. Dar acest frumos Don Juan bavarez, inalt de 1,93 m si ravnit de mai toate printesele vremii, n-a fost niciodata casatorit, el a fost declarat „bolnav mintal, iresponsabil si suferind de o tulburare sufleteasca nevindecabila” de catre medicii guvernului Bavariei. Precum manastirea Cozia este inca si astazi dominata de umbra lui Mircea, palatul Versailles, de stralucirea lui Ludovic al XIV-lea, la fel si castelul Neuschwanstein, este coplesit de amintirea tanarului si nefericitului monarh bavarez. Dupa o ora de preumblare „hai-hui” prin castel, timp in care, in mod cert, intrarea principala s-a inchis, ne-am intors pe acelasi drum pe care am venit, coborand serpentinele impadurite pe un alt drum, pietonal si ajungand din nou in micul sat turistic Schwangau, unde, am constatat cu bucurie ca, urcand in castel pe coridorul de iesire, am economisit 22 de euro. Intrarea in castel, costa 11 euro. Va rog sa nu ne dati de gol! Ramane-ntre noi! Poate informatia aceasta ii va ajuta si pe altii, candva... dar, intrand pe „usa din dos”, adica pe poarta de „iesire”, n-am mai reusit sa vedem frumoasa fatada a castelului ci doar cateva parti laterale ale lui. Incercati ca la „puzzle” sa le puneti impreuna. Fatada castelui am gasit-o pe cateva postere din salile cu „suveniruri”. Catelul Neuschwanstein e imens, e structurat mai ales pe verticala, spatiul liber din jurul lui e insa mic, castelul nu are o curte interioara, de aceea „de aproape”, el nu poate fi surprins in intregime de aparatul foto ci doar de la mare distanta. In perioada nazista, castelul a scapat ca prin urechile acului de la distrugere, caci in luna aprilie 1945, fortele SS au ordonat dinamitarea lui. Aici erau adapostite multe opere de arta confiscate din muzeele Frantei ocupate. Dar, nimeni n-a indraznit sa distruga o asemnea bijuterie arhitectonica. Oare care popor, fie el civilizat sau barbar, are curajul sa-si distruga trecutul? Cum se ajunge la castel? Cu automobilul propriu nu veti putea urca in minuscula parcare unde ”intoarce” autobuzul. „Per pedes”, din satul Schwangau, va va lua aprox. 30 de minute de urcus obositor pana la intrarea in castel, coborarea e insa usoara, dureaza 10 minute. Toate acele fotografii si spectaculoase cu castelul "frumoasei adormite" „intreg”, sunt facute de pe muntele vecin sau din aerostat. Neuschwanstein a fost comandat si folosit de catre “king Ludwig” ca si un loc de refugiu si ca un omagiu adus lui Richard Wagner. Era „casa de vacanta” a regelui, atunci cand acesta simtea apasarea problemelor regatului si nevoia de evadare in natura. Astazi, Neuschwanstein se afla in plina glorie, efigia sa apare pe un timbru de 2 euro, castelul e adesea folosit ca si cadru de filmari pentru documentare sau filme artistice, el se afla pe lista monumentelor protejate UNESCO, este vizitat anual de 1,3 miloane de turisti iar un meteorit ce a cazut in anul 2002 in apropiere, poarta numele sau. Castelul este emblema, „port-drapelul”, mandria si bijuteria Germaniei, de aceea daca sunteti prin Bavaria sau prin Austria, dati o fuga in orasul Fussen, langa care se afla satul Schwangau iar acolo veti intalni, in mijlocul unor paduri invesmantate de muzica lui Wagner si de legendele Nibelungilor, doua frumoase castele imperiale, Neuschwanstein si Hohenschwangau.