Prin zăpadă, la plimbare! Câteva ore, la pas, prin Marburg

Într-o zi frumoasă de ianuarie a anului 2010, am ajuns în orășelul universitar Marburg, care, am aflat mai târziu, este înfrățit cu Sibiul nostru. Este un oraș medieval, superb, cu clădiri minunate, după colțul căreia te așteptai să iasă în orice moment vreun cavaler sau vreo domniță. Noi ne-am plimbat puțin prin centrul vechi, care era plin de magazine și de restaurante, dar și altele. M-a amuzat, de exemplu, că exact lângă o cofetărie, era și cabinetul unui dentist. Din orice colț al orașului se putea vedea undeva sus, un castel misterios, unde părea să stea un conte. Am urcat și noi până la castel, dar ne nimeriserăm să fim acolo fix în ziua care era închis. Ne-am mulțumit să ne învârtim puțin prin jurul lui și să vedem întregul oraș de sus. Era o priveliște minunată! Mai târziu, am aflat de la niște prieteni care locuiesc în Frankfurt, că acel castel este din secolul XI, dar întâi a fost folosit drept fortăreață, dar a servit și drept închisoare în secolul XIX, iar astăzi a devenit obiectiv de vizite pentru turiști, o parte aparține acum Universității din Marburg, alta este transformată în muzeu de istorie. Cum de sus se vedea foarte frumos o bisercă, am vizitat-o și pe aceea. Se cheamă „Sfânta Elisabeta˝, pentru că a fost construită în cinstea Sfintei Elisabeta a Ungariei (a fost construită chiar pe mormântul său), din ordinul Isabelei de Ungaria și cavalerii teutoni au ajutat la ridicarea ei, în secolul XIII. În dreapta, cum stai cu fața spre intrare, se află și o machetă a bisericii, foarte frumos realizată. Am intrat și ne-a plăcut mult și interiorul, nu numai exteriorul. Este o capodoperă a arhitecturii gotice, fără îndoială. Acest lucru se poate observa la altarul (închis) încrustat, dar și la alte exponate care întruchipează atât scene biblice, cât și evenimente din viața contesei. După ce ne-am minunat de biserică, am vrut să plecăm dar cum mai aveam un pic de timp, ne-am luat mașina și am urcat până la turnul Kaiser Wilhelm (căruia nemții zonei îi spun Spiegelslust), acesta fiind cel mai înalt punct al Marburgului. Acest turn, deși arată ca fiind construit tot prin secolele XII-XIII, este de fapt de secol XIX și a fost într-adins făcut așa, să dea impresia de vechi. Tocmai acest lucru îl face să aibă mulți vizitatori. Un lucru drăguț (dar care arată cam kitchos), este inima prinsă pe el și care se aprinde cu luminițe roșii, ori de câte ori se naște un bebeluș in Marburg. Mi-a plăcut mult acest orășel și aș vrea să am timp mai mult să îl pot vizita și a doua oară!