La pas prin Dusseldorf

În acest oraş am ajuns după ce am plecat din Bremen. Acesta a fost primul şi singurul oraş din circuitul nostru pentru care nu am apucat să notez obiective turistice clare, să îmi iau prea multe notiţe despre ce anume merită şi trebuie făcut aici. Deşi plimbarea prin acest oraş elegant şi cochet a fost facută cam „la întâmplare”, am reuşit să adun destule impresii plăcute şi poze la finalul ei. Hotelul l-am găsit uşor, am găsit şi loc de parcare gratuit în faţa hotelului, aşa că am plecat la plimbare să descoperim un nou oraş german. După Frankfurt, Dusseldorf este cel mai mare centru financiar din Germania. Este capitala landului german numit “Renania de Nord – Westfalia” şi se află la confluenţa râurilor Dussel şi Rhin. Este considerat unul dintre cele mai animate oraşe din zonă, cu multe bănci, clădiri de birouri, zgârie-nori, baruri, etc. Admirând clădirile, şi vechi şi noi, cu arhitecturi şi faţade diferite, am remarcat nişte pomi interesanţi care aveau nişte flori mici şi albe. Nu ştiu exact ce tip de pomi erau dar ni s-au părut interesanţi, mai ales că la noi nu am văzut astfel de floricele. Marea majoritate a magazinelor pe lângă care am trecut erau închise, lucru absolut firesc având în vedere că era trecut de ora 19.30. Dar acest lucru nu ne-a împiedicat să admirăm produsele expuse în vitrine, cu preţuri variate. O mulţime de statui reprezentând diverse animale erau pe străduţe, fiind o atracţie atât pentru cei mici, cât şi pentru noi. Am făcut poze cu câteva dintre ele şi ne-am continuat plimbarea, la pas, prin oraş, fiind relativ încântaţi de tot ce apucasem să vedem. De fapt, într-un oraş de la nemţi (pe care eu îi admir din multe puncte de vedere) nu cred că sunt multe lucururi care să îţi displacă. Ajunşi în piaţa Graf Adolf, am admirat clădirile vechi dar foarte bine întreţinute, faţadele lor fiind zugrăvite în culori vii, plăcute, care îţi ofereau o oarecare linişte sufletească. Am trecut printr-un părculeţ, foarte drăguţ, curat şi frumos aranjat, cu flori colorate care îţi încântau sufletul. Profitând de priveliştile lui, am stat puţin şi am ronţăit nişte napolitane pe care le cumpărasem de la un magazin, cu câteva ore în urmă. Ieftine şi foarte bune! În acel parc era o statuie reprezentând o femeie care oferea trecătorilor un măr sau un fel de bilă, nu ştiu exact de era, însă oferta era de nerefuzat, aşa că am făcut câteva poze “luând” ce aceasta ţinea în mână. O altă statuietă interesantă şi nostimă pe lângă care am trecut reprezenta un muţulache care făcea acrobaţii, stând cu capul în jos, într-o mână, şi cu picioarele în sus. I-am arătat acestuia că pot sta şi eu la fel…sau mai bine zis că nu… Mergând mai departe, printre copaci am zărit o clădire înaltă, numai din sticlă verde, despre care am aflat că este “Excellent Business Center”. Peste tot pe străzi erau aranjamente florale minunate, îngrijite şi viu colorate, semn că cineva avea grijă de ele. Mi-a atras atenţia un panou care indica prin mai multe săgeţi, câte locuri de parcare sunt disponibile în parcările cu plată, amenajate, din direcţiile arătate. Informaţiile se actualizau în timp real, când o maşină venea sau pleca numărul de pe indicatoare se schimba automat. Adică, un alt sistem foarte bine pus la punct de nemţi. Am remarcat că marea majoritate a parcărilor erau subterane, ceea ce explica lipsa maşinilor parcate pe străzile pe care am trecut noi. O altă clădire modernă, din sticlă, ne-a atras atenţia, dar nici despre aceasta nu am detalii prea multe. Am remarcat în schimb Banca de Comerţ din Dusseldorf (Commerzbank) care era închisă. Aşezată pe colţ, era o clădire înteresantă dar părea cam murdară, în comparaţie cu alte clădiri mai puţin importante din oraş care erau mult mai bine întreţinute. Lângă Theodor Corner Strase se afla în canal cu apă curată lângă care era o frumoasă statuie reprezentând un pescar cu cangea. Nu am reuşit să îi fac o poză din faţă, pentru că trebuia să ajungem tocmai în partea opusă, dar vă puteţi face o idee despre ce este vorba din poza pe care am facut-o. Mergând mai departe, am ajuns la o construcţie inedită, Schadow Arkaden, care este un complex comercial situat la intersecţia Schadowstrase cu Blumenstrase. Nu am avut nici măcar curiozitatea de a-l vizita, din două motive: ora înaintată şi pentru că nici nu ne-am dat seama că este un shop. L-am admirat însă din exterior, mai ales construcţiă din sticlă de la nivelul căreia, probabil, se putea admira panorama. Începuse să se întunece pe străzi, acestea erau din ce în ce mai puţin animate, singura încântare fiind vitrinele magazinelor frumos luminate. Am trecut pe lângă Biserica Sf. Ioan (Johanneskirche), cunoscută sub numele de “Biserica Oraşului”. Este cea mai mare biserică protestantă din Dusseldorf, turla având o înălţime de 87,5 metri. Binenţeles că era închisă la acea oră şi nu am putut intra, aşa că a trebuit să ne mulţumim cu câteva poze a clădirii în exterior. Faţada nu este bogată ca a altor lăcaşe de cult vizitate de noi, dar are multe elemente arhitectonice foarte utilizate în general la astfel de construcţii, cum ar fi arcadele, rozeta, terasele, etc. Ajunşi în Piaţa Martin-Luther, am admirat câteva statui frumoase însă nu am mai avut curiozitatea să aflăm ce anume reprezentau ele. Se pare că am alocat prea puţin timp acestui oraş, nu am reuşit să vizităm nici o catedrală, nici un obiectiv important din oraş. Dar ceea ce am văzut ne-a plăcut şi, deşi nu este cel mai frumos oraş german prin care am trecut, pot spune că a câştigat un loc de cinste în topul preferinţelor noastre. Este un oraş drăguţ, interesant, extrem de curat şi care merită văzut, dar cu o documentare prealabilă asupra principalelor obiective turistice şi a importanţei lor pentru oraş.