Transportul in comun in Berlin

Din toate capitalele pe care le-am vizitat, Berlinul poate lua premiul de excelenta in privinta organizarii transportului in comun. Precizie, rigurozitate, exactitate, integrare, as mai putea insira pleonasme, totul e perfect. Daca esti stiutor de carte, fara sa stii o boaba nemteste, fiind atent la indicatoare si semne si avand o harta in mana, nu te poti rataci in Berlin. A. -Berlinul are o retea enorma de mijloace de transport de diverse tipuri: metrou de doua feluri, trenuri regionale, autobuz, tramvai, feriboat pe raurile Spree si Havel, toate acestea fiind interconectate astfel incat pasagerul sa parcurga distante mari in minimum de timp si cu cat mai putine transferuri. Administratia acestui mamut in miscare apartine Verkehrsverbund Berlin-Brandenburg (VBB). Berlinul si regiunea metropolitana este impartit in zonele A, B- centrale si C-suburbii. La achizitia unui bilet sau abonament pe un anumit interval de timp, ti se da harta Berlinului cu traseul si statiile tuturor mijloacelor de transport; functionare vorbitoare de engleza iti dau orice lamurire. 1. Metroul are una din cele mai extinse retele din lume si este de doua tipuri; -U-bahn, metroul subteran este cel mai rapid mijloc de transport si poseda 10 linii, al caror traseu, in intregime in interiorul orasului, este marcat pe harta in culori diferite. Are 170 de statii cu o lungime totala de 150 km si deserveste 400 mil. calatori anual. Prima linie a fost construita in 1900 iar ultima in 2009. Circula intre orele 4 1/2 si 1 noapea la intervale regulate in timpul saptamanii iar vinerea si sambata, toata noaptea. In statii este afisat timpul de asteptare pana la noul tren, in general 2-3 minute pe liniile tranzitate des si max. 6 minute pe cele mai putin solicitate. Statiile au in general doua-trei nivele si accesul la linii se face pe scari cu trepte, scari rulante si mai in toate statiile' lifturi. Pe trotoar la fiecare gura de metrou sunt instalate lifturi. Vagoanele metroului sunt foarte lungi (cam cat doua de ale noastre), foarte curate si cu panouri luminoase care semnalizeaza statia urmatoare, anuntata si la microfon in germana. In vagon sunt cateva locuri pentru persoanele cu desabilitati, femei insarcinate, batrani. Dupa terminarea razboiului, pana in 1960, metroul era calea de iesire fara acte din RDG din cauza ca traseul liniilor trecea prin ambele parti ale orasului. Dupa construirea zidului, in Berlinul de Est a ramas U-bahn 5 si numai o parte din U2 (impartit in doua sectiuni independente). -S-bahn, metroul de suprafata leaga centrul de suburbii. Initial a fost conceput ca un sistem rapid de transport al navetistilor. Cea mai mare parte a traseului este de suprafata dar sunt si portiuni ingropate. Sunt 15 rute cu peste 160 de statii si o lungime totala de 330 km, find folosit de 370 mil. calatori/an. La intoarcere din Potsdam in Berlin, am avut de ales intre S-bahn si RB-regional bahn dar am optat pentru primul care a strabatut distanta de 40 km in jumatate de ora. Linia de plecare si ora erau indicate pe bilet, statia avand legaturi cu toate localitatile din landul Brandenburg dar si cu marile orase din Germania... -alte tipuri de trenuri: Regionalbahn (RB), Regionalexpress (RE), linia circulara Ringbahn, Stadtbahn 2. Autobuze Pentru cine vrea sa vada Berlinul stand pe scaun, cel mai bun mijloc de transport este autobuzul, cu geamuri enorme pe care se poate fotografia. Este comod de urcat si coborat din cauza ca in statii platforma coboara la nivelul trotoarului. Berlinul are 150 de linii de autobuz care opresc in peste 2600 statii si strabat 1700 km deservind 400 mil. calatori. Parcul de autobuze este de 1500 vehicole din care o treime etajate. Multe din linii notate cu indicativul M urmat de un numar, fac legatura cu principalele statii de metrou. Autobuzele circula 20 ore/zi la cca 10 minute. Exista si o retea de autobuze de noapte care acopera toate cartierele Berlinului. 3. Tramvaiele circula numai in fostul Berlin de Est si ruleaza pe 22 de linii. In fostul Berlin de Vest tramvaiele au fost desfiintate inainte de 1970. Multe tramvaie au functia Metro-tram, servind statiile de metrou. 4. Feriboaturi, sunt sase linii care circula pe raurile Spree, Havel, pe lacuri si canale dar acestea fiind inghetate activitatea respectiva era suspendata. B. -Costul biletelor de transport Biletul cumparat este valabil pe toate mijloacele de transport. In cazul abonamentelor de o zi sau mai multe, se composteaza la prima urcare, la urmatoarele nemaifiind necesara. In autobuze urcarea se face prin fata si se arata biletul soferului. Acesta este la o distanta suficient de mare ca sa nu vada data, se merge pe incredere dar in caz de control si nu ai legitimatie valabila, amenzile sunt usturatoare. Aparatele de compostare au instructiuni si in engleza asa ca nu se poate invoca nestiinta. Pentru zonele A si B: -un bilet pe distanta scurta, insemnand trei statii de metrou sau sase de autobuz costa 1.2 eu -un bilet pentru o calatorie efectuata in limita a doua ore costa 2.1 eu -un bilet pentru un numar nelimitat de calatorii timp de o zi, valabil pana a doua zi la orele 15, costa 6 eu Copiii sub 14 ani au reducere. Exista cateva tipuri de abonamente foarte avantajoase: -pentru 48 ore, 16.9 eu -pentru 72 ore, 22.9 eu -pentru 5 zile, 29.9 eu - pentru 5 zile cu intrare gratuita la muzeele din insula muzeelor, 34 eu. Ar parea mai putin avantajos abonamentul de doua zile fata de biletul de o zi dar, odata cu abonamentul ti se da o carticica rosie “Berlin Welcome Card” cu reduceri la diverse intrari. Aceste reduceri sunt cuprinse intre 25-50 % (mai mult 25%) si se refera la unele muzee, palate, spectacole, expozitii, restaurante, cluburi, cafenele, magazine enumerate in carticica. Noi am aratat carticica in cateva locuri si cred ca am economisit vro 40-50 eu. C. - Hauptbahnhof, gara centrala a Berlinului este cea mai mare gara din Europa. A fost inaugurata in 2006. Constructia ei a durat 6 ani si a costat 700 mil. eu. Are patru niveluri pentru public, din care doua subterane. Are un acoperis de sticla si otel de 80/120 m, este prevazuta cu tuneluri de legatura cu statiile de metrou. In timpul constructiei cursul raului Spree a trebuit deviat din cauza infiltratiilor in subsolurile garii. Începând cu anul 2006, staţia este utilizată de către InterCityExpress, InterCity, RegionalExpress, RegionalBahn şi S-Bahn. Prin gara de la diversele niveluri se fac legaturi cu orase indepartate din Germania si Europa si chiar cu Novosibirsk. La ceremonia de inaugurare la care Angela Merkel a sosit de la Leipzig intr-un Inter City Express si in cadrul careia a fost realizat un spectacol de lumini, un grup de tineri au organizat un act terorist care s-a soldat cu spitalizarea a 40 de persoane. Peroanele la care se ajunge cu ajutorul unei tubulaturai de lifturi rapide sunt marginite de spatii comerciale care ocupa cca 45000 mp si care prezinta o mare diversitate, incepand cu mari magazine de firma si terminand cu Mc Donald’s sau chioscuri cu prajituri berlineze.

Charlottenburg cel mai frumos cartier din Berlin

Charlottenburg este un cartier select dar dinamic in vestul Berlinului si care pana la inceputul secolului trecut nici nu facea parte din oras. Aici se afla principala strada comerciala a orasului Ku’damm, revigorata dupa 1990; Zoologischer Garten- cea mai mare gradina zoologica din Germania cu peste 1400 de specii, respectiv 13000 exemplare; citadela Spandau aflata la confluenta raurilor Spree si Havel cu fortificatii din sec. XV; enormul stadion olimpic construit de Hitler in 1936; Deutsche Oper deschisa in 1960 si specializata pe spectacole cu muzica clasica; Technische Universitat, constructie moderna dupa ce vechea Scoala de Poduri si Sosele (1880) la care au invatat multi studenti romani bursieri a fost bombardata, centrele comerciale Ka-De-We si Europa Center de care am mai scris, memorialul Kaiser Wilhelm a carui turla a fost bombardata si nu a fost refacuta pentru a ramane marturie a distrugerilor razboiului; Schloss Charlottenburg, palatul dinastiei Hohenzollern; muzeul Berggruen continand o mare colectie Picasso si cate si mai cate. Am avut norocul ca am locuit intr-un hotel pe o strada paralela cu Ku’damm asa incat zilnic spre sau de la obiectivele vizitate, treceam prin cartier si-i vedeam constructiile. In acest review ma voi opri la ultimile doua obiective enumerate mai sus. Schloss Charlottenburg este un palat-muzeu de o exceptionala valoare artistica. Este singura resedinta a dinastiei Hohenzollern care s-a pastrat si desi avariata grav in timpul razboiului, a putut fi refacuta conform originalului. Pentru a-i reda imginea fidela a fost mobilat cu mobilier adus din diverse palate de epoca. A fost construit in stil baroc in 1690 ca resedinta de vara pentru Charlotte, sotia lui Friederich cel Mare. Initial palatul a avut un singur corp dar pe parcursul timpului cu ocazia diverselor incoronari i s-au adaugat noi cladiri. Inca de la intrare esti impresionat de portile masive ale palatului si de statuia ecvestra a imparatului. In cel de al doilea razboi mondial statuia a fost demontata pentru a fi salvata de la distrugere. S-a pierdut dar a fost gasita in 1949 pe fundul lacului Tegel in care se scufundase barja care o transporta. Cladirea are un etaj si fiecare sala si exponat degaja multa eleganta si rafinament. In palat in Eichengalerie sunt expuse portretele familei Hohenzollern (care in traducere inseamna taxe inalte) din care ca ramura colaterala au facut parte si regii nostri, Hohenzollern de Sigmaringen. Radacinile familiei coboara spre anii 1100. Ea a dat duci de Brandenburg, duci si regi ai Prusiei si dupa unificarea landurilor din 1871 in 1918 imparati germani. Veti vedea in fotografii multe sali cu splendide tapiserii din care unele sunt vechi de 3-400 de ani, celebrul Portzelannkabinett- cabinetul albastru in care sunt sute de vase japoneze si chineze, camera japoneza cu scrinuri si mese lacuite, dormitorul care e o replica a decoratiunilor din palatele lui Ludovic XIV. Capela infrumusetata cu mobilier de stejar, decorate in stil rococo, este in acelas timp sala de concerte. In palat este o pinacoteca cu pictori francezi, Frederic cel Mare preferandu-l pe Watteau. Sala de bal sau Golden Galerie, lunga de 40 m. este deasemeni conceputa in stil rococo, avand peretii de marmura alba si tavanul aurit. Inafara de palatul principal mai exista o serie de cladiri: orangeria, pavilioane, muzee dar in special parcuri superbe care din pacate erau acoperite de zapada. Prin frumusetea sa palatul Charlottenberg pur si simplu iti taie rasuflarea. Muzeul colectionarului berlinez Berggruen este amplasat vis-à-vis de palatul Charlottenburg si contine o colectie intitulata “ Picasso si timpul sau”. Sunt expuse zeci de lucrari de Picasso atat picturi cat si sculpturi incepand din studentie cand picta in maniera clasica, continuand cu perioadele roz si bleu cat si alte lucrari moderniste de Matisse, Klee, Cezanne, Van Gogh si Braque.Si aici mi s-a taiat rasuflarea dar din neintelegere.

Pe urmele trecutului, descoperind prezentul - ORANIENBURG

Până să merg prima oară în Germania, nici nu auzisem vreodată de Oranienburg, cu atât mai puţin că ar fi lângă Berlin. De asemenea, nu m-aş fi gândit vreodată că o să fiu cazată într-un lagăr, mă rog, într-un fost lagăr nazist, acum sediul unei şcoli de ofiţeri. Dar să o luăm cu începutul... într-o urâtă zi de iarnă ne-am urcat într-o cursă Lufthansa şi ne-am îndreptat spre Berlin, cu o escală prin Frankfurt. Nu ştiam că nu există cursă directă Bucureşti-Berlin, drumul cu escale fiind obositor şi greu de suportat. Dar eram entuziasmată pentru că de mult îmi doream să ajung în Germania pe care mi-o imaginam o ţară cu adevărat frumoasă şi interesantă. Probabil că aşa şi este, cine a fost poate confirma, doar că eu nu am prea avut noroc în cele patru zile, să descopăr cu adevărat ceea ce are de oferit zona Berlin-Oranienburg, în care am fost în interes de serviciu, timpul pe care l-am avut la dispoziţie fiind extrem de limitat. La aterizare, ne-a aşteptat un coleg de la ambasadă cu o maşină, care ne-a transportat în Oranienburg, drum de până în jumătate de oră, până la şcoala cu pricina. Am fost cazată la Academia de Poliţie a landului Brandenburg. Locaţia face parte din fostul lagăr de concentrare Sachsenhausen, construit în 1936 de către prizonierii de război şi se află pe locul în care era amplasată garda lagărului. Încă de la intrare m-a luat cu fiori, poarta renovată dar cu un aer sumbru, vopsită în galben, prevestea parcă că intru într-un loc cu trecut zbuciumat. Nici nu am ştiut în prima zi care este istoricul acestui loc, deşi totul arăta ca o veritabilă cazarmă militară. Nu că ar fi fost prima oară sau că nu eram obişnuită, dar am simţit fiori reci pe şira spinării, punând totul pe seama frigului de afară. Am dormit 3 nopţi în clădirea cu nr. 18, utilizată pentru oaspeţi şi participanţi la seminarii, fostă clădire administrativă a trupelor de gardă, adăpost, după 1956, pentru trupele Armatei Naţionale a Poporului, o găselniţă militară hibrid a Germaniei comuniste sub umbrela Rusiei... Am avut o cameră cu comunicare, prin baie, cu o altă cameră, tot acest ansamblu trebuind să-l impart cu o colegă care nu a mai venit. A fost cea mai simplă cameră în care m-am cazat vreodată (excepţie făcând campusul din Kosovo şi o cabană de prin zona Păltinişului), cu o canapea de o persoană, fără televizor şi un frig pătrunzător. Am dat piept cu austeritatea germană în cel mai dificil mod pentru mine. Nu voi mai continua cu descrierea cazării pentru că e puţin probabil să repetaţi experienţa mea. Ineditul situaţiei avea să continue a doua zi când au venit mai-marii şcolii şi ne-au oferit o cărticică cu istoricul locului, care a elucidat definitiv misterul părului meu zburlit pe spate. Da, tocmai dormisem în locul în care trupele SS se purtau cu o cruzime de nedescris cu populaţia civilă evreiească, din 1939 până în 1945. Şi da, aveam să mâncăm la cantina din fostele grajduri (House 6) şi să luăm ceaiul în fostul laborator al Institutului de cercetări mecanice, unde sute de prizonieri ai lagărului erau obligaţi să muncească forţat (House 5) ! A trebuit să depăşesc rapid şocul momentului, la urma urmei totul a devenit istorie, dar nu poţi să fii impasibil la gândul că oameni nevinovaţi au murit aici! După război, această parte a lagărului a fost folosită de Armata Roşie până în 1950, iar până în 1990 a fost sediul Armatei Naţionale a Poporului, predată ulterior Armatei Federale Germane. După renovarea din 2006 a devenit sediul Academiei de Poliţie a landului Brandenburg. Am petrecut acolo câteva zile interesante, care mi-au crescut respectul faţă de viziunea lor asupra educaţiei în domeniu şi asupra forţei cu care şi-au definit viitorul, fără să uite trecutul! Am avut două după amiezi libere să descopăr orăşelul, ambele după ora 16.30 când se lăsase întunericul dar având ca ghid un pliant cu harta şi obiectivele din oraş. Abia aşteptam să-l descopăr, crezând că este doar o suburbie a Berlinului, asemănător cu un mic orăşel de provincie la noi. Când l-am luat la pas, am constatat că mă înşel, nu e deloc micuţ şi are destule obiective de vizitat dacă ai timpul necesar. Astfel, am ieşit din cazarmă şi am luat-o în dreapta, pe o alee străjuită de copaci (frumoşi probabil vara, acum cu povara grea a iernii), constatând cu admiraţie că nemţii aleargă îmbrăcaţi lejer, într-o formă maximă. Am trecut printr-o zonă de case, cu arhitectură simplă şi asemănătoare şi m-am îndreptat spre centrul vechi, unde sunt concentrate majoritatea locurilor de vizitat. Am mers la pas lejer, cam o oră, până am ajuns la Castelul Oranienburg, cel mai vechi castel în stil baroc a lui Mark Brandenburg (1652), deschis între orele 10.00 şi 18.00 din aprilie până în octombrie şi doar până la 16.00 în restul anului. Am regretat ora târzie, pentru că, din pliant, am aflat că găzduieşte o expoziţie permanentă de piese de artă din porţelan şi argint (sec. XVII) precum şi exponate ale istoriei locului. În curtea castelului am zărit statuia numită „Acuzatoarea”, realizată în 1961 de sculptorul Fritz Cremer, având inscripţia „Durerea să dea naştere la fapte” (nu ştiu exact, asta e traducerea mea la „Schmerz gebare Tat” adică „Let pain bring forth deeds”), ceea ce cred că reprezintă modul lor personal de a nu uita trecutul şi de a învăţa din el. Tot în curte se află şi Monumentul ducesei Louise Henriette, fondatoarea oraşului, care a ordonat şi realizarea unui parc al castelului (grădini de agrement) în stil olandez, modificat de câteva ori de atunci, având design-ul actual din 2009. Parcul are vreo 30 ha şi găzduieşte în timpul anului teatru în aer liber, concerte de muzică clasică şi spectacole de cabaret. Mi-a plăcut şi profilul portalului de la intrarea în castel, cu monograma ducelui, realizată în 1690 de arhitectul J. A. Nehring, pilonii fiind încrustaţi cu personaje alegorice ce reprezintă toamna şi vara. Sunt de acord cu el, iarna împietează mult din măreţia şi frumuseţea acestor locuri. Mă scuzaţi, dar trebuia să încep prin a spune că Oranienburg este un oraş pe ape pentru că e înconjurat de 3 canale şi 2 lacuri. După castel începe Promenada oraşului, pe malul râului Havel, unde există şi un mic Port deschis din 2009. Nu am luat-o spre promenadă ci m-am întors spre centrul vechi, trecând pe lângă Casa Blumenthal, o altă amintire pentru ei, unde au locuit strămoşii directorului de astăzi al Muzeului Evreiesc din Berlin, cetăţean de onoare al oraşului. Traversând strada (Kanalstraße), am văzut Casa Magistraţilor, o clădire simplă cu două etaje, a doua ca vechime după castel, reşedinţă a magistraţilor, una dintre cele mai importante clădiri în stil baroc a oraşului. Trecând de Breite straße, am ajuns la Orfelinat, o altă construcţie de două etaje din cărămidă roşie, care îmi aduce aminte de Olanda, mai precis de Amsterdam. Patroana ducesă l-a înfiinţat în 1665 pentru 24 copii orfani pentru a sărbători naşterea prinţului moştenitor al tronului, Karl Emil. Deasupra uşii de la intrare e blazonul familiei iar în prezent acesta este sediul Oficiului de Sănătate a Districtului Oberhavel. Pe aceeaşi parte a străzii (Havelstr.), se înalţă mîndră turla Bisericii Sf. Nicolae, ridicată în cinstea sfântului, patron al pescarilor, marinarilor şi neguţătorilor, cu o înălţime de 57,4m declarată cea mai înaltă clădire din urbe. Platforma de pe care se poate vedea întregul oraş este deschisă doar între orele 10.00 şi 17.00, din mai până în octombrie, în restul anului fiind închisă. O mare pierdere pentru mine, care ador să mă „caţăr” mereu pe cele mai înalte construcţii pentru o vedere panoramică a zonei. Din păcate, orele înaintate şi gerul de afară nu mi-au permis să ajung şi la alte obiective precum: - Orangeria, „templul cultural al oraşului”, un punct de atracţie pentru evenimente de top; - Podul Louise-Henriette, pietonal şi pentru ciclişti, cea mai scurtă legătură între Gară şi Centrul vechi, supranumit şi „Podul tuberculoşilor” pentru că era preferat de bolnavii respectivi în plimbările lor zilnice la aer curat, ; - Sit-ul memorial şi muzeul lagărului Sachsenhausen (deja dormisem într-unul), cu peste 40.000 vizitatori anual şi 12 expoziţii permanente ce ilustrează istoricul oraşului; - Complexul ErlebnisCity, cu lucruri pământene (dar am conştientizat prea târziu existenţa lui şi era cam departe) cu saună, bowling, fitness, loc de plajă, mâncare, peste 500.000 vizitatori anual, fiind cea mai populară piscină de prin zonă; - Lacul Lehnitz, oferă vara posibilităţi de înot, plimbări cu barca etc. ; - Oranienburg Eden, o frumoasă grădină realizată de 18 vegetarieni în 1893, care promovau un stil de viaţă sănătos şi care găzduieşte actualmente expoziţii, prezentări, grădiniţă şi cafeneaua Eden; - Parcul natural cu zoo şi dinozauri, pe o suprafaţă de 50 ha, cu animale preistorice în mărime naturală împrăştiate peste tot, cu locuri de joacă şi amenajări pentru grătare, cu un zoo atractiv pentru copii; - Casa memorială a doctorului Friederich-Wolf, păstrând intacte spaţiile şi lucrările autorului. Acum gata, după ce am trecut fugitiv prin tot ce are mai bun de oferit Oranienburg, o să vă spun că am luat cina, în ambele seri, la un restaurant italian cu numele sonor de „Paganini”, cu o servire inedită asigurată de nişte bărbaţi vânjoşi, cu simţul umorului, care făceau fel de fel de glume să te binedispună (sigur că nu le-am înţeles pe toate dar am râs de fiecare dată). De pildă, într-o seară au venit cu un pahar din ceramică pe care l-au întors brusc spre mine cu faţa în jos, desigur că era gol dar mie mi-a trebuit un minut să înţeleg că nu va curge nimic, după ce am scos un ţipăt uşor de surpriză ce i-a distrat pe toţi la culme! În prima seară nu am plătit, fiind invitaţii gazdelor noastre, dar în a doua seară am repetat festinul şi ne-a costat cam 20 euro/persoană, cu fel principal, un pahar de vin şi desert. Mâncarea foarte bună şi o atmosferă de excepţie, îl recomand fără rezerve! Plecarea din Oranienburg către Berlin a marcat contactul cu un alt obiectiv istoric şi anume zona Gării, formată dintr-un ansamblu de clădiri importante dintre care Şcoala de Ştiinţe Naturale (1914), Oficiul Poştal (1927) şi clădirea Gării datând din 1877 dar reconstruită în 1915 şi renovată în 2001. Am ajuns la gară după un drum cu taxi-ul de 10 minute, care a costat în jur de 7-8 euro. Am aşteptat trenul spre Berlin cca o oră, dimineaţa pe la 9.00, la Mc Donalds-ul din gară, ciudat amplasament pentru un fast-food de tip nou într-o locaţie aşa veche. Înăuntru era însă cald aşa că am pierdut timpul în câteva canapele din piele, urmărind tineretul jucându-se la câteva calculatoare vechi, care întregeau aspectul straniu al locului. În sfârşit, a sosit şi trenul, drumul spre Berlin costând în jur de 3,5 euro şi având o durată între 25-30 minute. Aventura în Berlin sper să mai am suflu să o mai scriu cândva! P. S. Nu am avut acces la aparatul foto decât în Berlin, din motive obiective.

Cateva zile in minunatul Berlin

In Berlin am mai fost si cu cativa ani in urma, deci orasul nu a fost chiar o noutate pentru noi. Insa l-am revazut cu aceeasi incantare ca prima data pentru ca... sa recunoastem, nemtii tot nemti raman! Vreau sa mentionez ca ajunsi la Berlin gasim hotelul, ne cazam, mancam si facem o plimbare prin apropiere. Fara poze la prima plimbare pentru ca era seara si aveam zile suficiente sa tot pozam. Hotelul din Berlin ne face insa o surpriza, fiind de fapt un hostel cu camere de 8 paturi si grup sanitar comun, insa la pretul de 68€ si mic dejun consistent, ne multumim cu cat ofera. Sa nu va inchipuiti ca am stat la comun cu alti turisti, am fost singuri in camera dar cu 8 paturi (4 suprapuse), ceea ce era putin disconfortant. Dar avand in vedere ca eram la 4 statii de metrou de Alexanderplatz si ca am gasit loc de parcare fara sa platim 3 nopti, ne vom declara multumiti de conditii. A doua zi dimineata am pornit in cautarea statiei de metrou pentru a merge in centru. Am gasit-o repede, fiind aproape de hotel si in scurt timp ne aflam deja in Alexanderplatz – o binecunoscuta piata publica din centrul Berlinului care a fost modernizata de mai multe ori de cand exista acolo. Turnul de televiziune din Berlin, a patra constructie ca inaltime din Europa – 368 de metri cu tot cu antena. Cand am fost data trecuta in Berlin, am urcat in acest turn de televiziune, pana la puntea de observatie si nu va pot spune cat de frumos se vede orasul de acolo, de sus! Se poate urca cu un lift care duce vizitatorii sus in 40 de secunde sau se poate urca pe scari, pe un număr de 986 de trepte. Biserica Sf. Maria (Saint Mary’s Church) - a fost initial o biserica romano-catolica, dar a fost ulterior preluata de Biserica Luterana Protestanta. Nu stiu daca peretii sunt ca in alte biserici vizitate, din marmura, insa nu se vede opulenta pe care am gasit-o in alte lacase de cult. In biserica se afla mormantul maresalului Otto Christoph Von Sparr. Fantana Neptun a fost construita in anul 1891 avand un diametru de 18 metri si o inaltime de 10 metri. Cele patru femei din jurul lui Neptun reprezinta cele patru rauri principale din Prusia: Elba, Rin, Vistula si Oder. Domul din Berlin este cea mai mare biserica protestanta germana din Berlin iar numele sau este o varianta scurta pentru “'Suprema biserica parohiala si de colegiu”. Arhitectura este in stil baroc iar inaltimea domului este de 115 metri. Se poate urca pe balconul exterior. Poarta Brandemburg - cel mai important simbol al orasului de care sunt legate multe evenimente importante din istoria Berlinului si a Germaniei. Aceasta poarta este vechea limita intre Berlinul de Est si de Vest. In varful portii se afla o statuie ce o infatiseaza pe Victoria, zeita triumfului, ce se afla in fruntea unei calesti trasa de patru cai. Este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orasului. Cladirea Reichstag a fost construita pentru a gazdui “reichstag-ul”, parlamentul Imperiului German. In anul 1933 a fost grav afectata de un incendiu. Vizitatorii pot intra in cladire si pot urca pana la punctul cel mai inalt al cupolei la 47 de metri. Pe gardul parcului aflat in stanga Reichstag-ului sunt cruci ale victimelor ce au incercat sa excaladeze zidul despartitor. Am avut de ales intre un tur al orasului cu autobuzul sau o croaziera cu vaporasul pe rau. Am ales pana la urma prima varianta, desi am constatat cu surprindere ca autobuzul avea geamuri si la etaj, motiv pentru care pozele nu mi-au iesit foarte clare. In fiecare punct de oprire autobuzul statea cateva minute, asa ca cine dorea putea sa coboare si sa ramana sau sa revina in acelasi autobuz pentru restul circuitului. Primul punct de oprire a fost la Muzeul Egiptean si Colectiei de Papirusuri. Cladirea care gazduieste acest muzeu a fost pe vremuri cazarma regimentului de garda. In prezent este faimos pentru bustul lui Nefertiti vechi de peste 3000 de ani, dar si pentru celelalte portrete din piatra si mumii foarte bine conservare pe care le gazduieste. Colectia de lucrari prezinta istoria Egiptului pana in anul 4000 IH. Al doilea punct de oprire este la Muzeul Figurilor de Ceara unde la intrare, protejata de soare, se afla statuia de ceara a lui Merlin Monroe. Acest muzeu s-a deschis in luna octombrie a anului 2008 si aici este expusa si figura lui Hitler, in buncar. Deoarece sosia lui Hitler nu a scapat de devastare in niciunul din muzeele in care a fost expusa, la Berlin, in Muzeul Figurilor de Ceara, statueta sa este protejata de sticla. Aceste lucruri le-am citit, din pacate nu am vizitat acest muzeu insa sper ca intr-o zi o voi face. Coloana Victoriei (Siegessaule) se afla in parcul Tiergarten, este o atractie turistica importanta in Berlin si este un monument proiectat pentru a comemora victoria Prusiei in razboiul danezo-prusac. Sculptura din varful coloanei o reprezinta pe zeita Victoria din mitologia romana. Sculptura are o inaltime de 8,3 metri si o greutate de 35 de tone. Inaltimea totala a coloanei este de 69 de metri. Coloana are la varful sau si o platforma de observare. Cam acestea sunt obiectivele pe care am reusit sa la vizitam in Berlin. Binenteles, acolo sunt mult mai multe lucruri care merita si trebuie vazute insa o parte dintre ele le-am vazut data trecuta cand am ajuns acolo. Pot afirma, cu mana pe inima, ca m-as intoarce in acest oras oricand, cu mare placere. Desi se spune despre nemti ca sunt oameni reci, neprimitori, acest lucru nu este deloc valabil din punctul meu de vedere. Mi-a placut ospitalitatea lor, atentia deosebita la detalii, faptul ca stiu sa-si vanda marfa si sa te faca sa te simti bine venit in tara lor. Trasportul este foarte bine pus la punct, desi Berlinul este un oras destul de aglomerat, plin de turisti veniti din toate colturile lumii. Nu am ce sa reprosez acestui oras, ne-a placut foarte mult si il recomand din sulfet. Singura mea remarca este ca ar trebui un pic mai multe zile alocate pentru a putea patrunde in tainele lui si pentru a-l putea intelege mai bine.

Un oras minunat

In dorinta de a petrece revelionul 2010 undeva unde nu mai fusesem, am fost tentati de Garmisch-Partenkirchen. Un prim punct de interes il constituia Turneul celor 4 trambuline, care in zilele de 31. 12 si 01. 01 au etapa in aceasta localitate. Nu ca am fi practicanti ai sariturilor cu schiurile, dar ne place sa ne uitam. Si mereu ne uitam cu nostalgie (la TV) la tot felul de localitati idilice, de unde se prezentau astfel de concursuri. Zis si facut. Am purces la cautarea locatiei inca din ianuarie 2009. Si vreau sa va marturisesc ca nu a fost deloc simplu. Am scris peste 200 de mail-uri, inclusiv la Biroul Local de Turism. Peste tot, raspunsuri negative. In primul rand datorita faptului ca doream doar 7 zile. Ah, greseala mea, nu v-am spus ca am dorit apartament cu self catering. Greu, fratilor, greu. Toti cereau minimum 10 zile. Dar noi nu aveam atata concediu in perioada respectiva. Pana la urma, cand deja renuntasem si ne orientasem catre zona Berchtesgaden, am primit un mail afirmativ. Si inca la un pret incredibil: 55e/noapte apartament cu 2 camere, bucatarie, baie. Pentru ca deja rezervasem biletele de avion (pt. Munchen-100e/pers), ne-am calculat un buget de circa 1000e, pe care am reusit cu succes sa nu il depasim. Asta in conditiile in care biletele la Turneul celor 4 Trambuline ne-au costat vreo 80e. Avantajul cand stai la vile il constituie si faptul ca platesti taxa de statiune (2e/zi/pers), dar au fost bani bine cheltuiti. Pt. ca aveti acces la autobuz gratuit si multe alte facilitati (printre altele piscina locala, facilitate de care insa nu ne-am bucurat). Iar la ei autobuzele... ei bine, aproape iti potrivesti ceasul dupa ele. Vila unde locuiam nu era chiar in zona centrala, dar cu bus-ul aveam circa 5 statii pana in centru-am stat in Garmisch, iar pe jos faceam cam 15-20 min. de mers lejer. Localitatea e impartita in 2: Garmisch (unde aveti zona americanilor-Marshall Center, dar si ceea ce numesc ei centru- Marienplatz si zona pedestra adiacenta unde am petrecut noaptea de revelion) si Partenkirchen-unde e amplasata in principal trambulina, dar si alte obiective. Localitatea e minunata, plina de viata, iar noaptea de revelion a fost o revelatie. Am crezut ca in Bucuresti se trag prea multe petarde. Ei bine, Gapa (denumirea data de ei localitatii) depaseste orice asteptari. La ora 12. 30 imi rugam sotul sa mergem acasa, pt. ca nu mai puteam respira. Cred ca au tras nemtii cu atatea bombe, petarde si alte nebunii cat tot bugetul Romaniei pe un an. Bine, nu numai nemtii, pt. ca zona, invariabil a fost invadata si ca turisti dar si ca proprietari, ghici de cine? Ati ghicit, RUSII! Dar m-am lungit cam mult. Ce ofera Gapa? O lume pestrita, cu magazine avand preturi nebunesti, alaturi de mici shaormarii (scuze de exprimare), tipic pt. Germania, de altfel, cu tot felul de cetateni turci sau arabi. Cafenele cu preturi exagerate, dar am gasit in zona Marienplatz si o cafenea Tchibo cu preturi absolut rezonabil: 1, 50e/cafea. Cele mai bune preturi la mancare le gasiti la Spar. Dar nu e de cea mai buna calitate. Am cumparat vin chilian la 3e dar si vin austriac bio la 17e/500 ml. Oricum, mari diferente intre mancare/bautura bio si cea normala-aproape dublu. Cu privire la schi, o sa va dau o lista de preturi: tichetul pt. o zi-33e/adult, pe 2 zile-64e (Garmisch Classic). Pe Zugspitze (cel mai inalt varf din Germania), pt. schiori: tichetul pt. o zi-37e, 2 zile-64e. Daca vreti sa mergeti sa vizitati 2 varfuri: Zugspitze/Alpspitze sau Zugspitze/Karwendel va costa 50e/pers. Circuitul Zugspitze (cu vizitarea ghetarului, Eibsee) -37e/pers. Oricum, in 2011 in Gapa se va organiza Campionatul Mondial de Schi (parca asa am retinut), asa ca preturile vor fi cam sus. Apartamentul in care am locuit era ideal pt. 2 persoane (desi erau 2 camere, nu vad cum ar mai fi dormit cineva in living, poate doar un copil). Bine dotat in ceea ce priveste bucataria. In rest, localitatea e plina de cladiri care au pictate diferite scene rustice, ori biblice. Este extraordinar. Oricum, Gapa e plina de americani, mai ales datorita bazei care e in localitate, motiv pt. care probabil si e cam scumpa. Un alt loc de vizitat e Partnach Gorge, pe care din nefericire nu am putut sa-l vedem, datorita faptului ca traseul era inchis (am inteles de la un prieten din Munchen ca e destul de alunecos si vara, d'apoi iarna). Noaptea de Revelion a fost dementa curata: nemtii au tras cu petarde cat n-am putut crede. Dar a 2-a zi, toti iesisera in fata casei si faceau curat. Impresionant! Garmisch mi s-a parut mai agitat fata de Partenkirchen, cu mai multe restaurante, baruri, magazine. Preturi si mari si mici la restaurante, functie de amplasare, atmosfera, etc. Si invariabil, pana si acolo, picolo sau chelneri romani. Oricum, merita sa faceti o vizita in Gapa!

Zugspitze

Ce şi-a dorit omul dintotdeauna? Să zboare, să atingă cele mai înalte vârfuri, să ajungă în peşterile cele mai adânci, de fapt să cucerească şi să stăpânească natura. Poate că da, poate că nu. Există însă locuri pe pământ unde se împletesc armonios inteligenţa omului cu frumuseţea naturii. Aşa este Zugspitze. Ajungi la 2962m, vezi totul jos ca-n palmă, te simţi puternic, stăpân, dar totuşi natura te copleşeşte. Pornim dis de dimineaţă din Oberammergau (vezi impresii), trecem de Garmish, de Grainau şi ajungem conform indicatoarelor rutiere la Eibsee (30km – aproximativ 35min). Intrăm într-o parcare mare (3,50€ plătiţi la intrare, la barieră). Parcăm şi ne îndreptăm spre casa de bilete. Biletul costă 105€ (bilet de familie – doi adulţi şi un copil) şi presupune Zugspitze-circuit. Asta înseamnă traseul cu un tren cu cremalieră (Zahnradbahn) până la 2600m, apoi o telecabină (Glacier cable) până la 2962m şi coborârea cu o altă telecabină (Eibsee-Seilbahn) până la Eibsee. Trenul soseşte în gară, destul de aglomerat, se umpluse la Garmish şi Grainau. Menţionez că circuitul de fapt porneşte din Garmish-Partenkirchen de la gară, pentru noi însă a fost mai simplu să ajungem la Eibsee şi să pornim de acolo. Trenul urcă lin prin pădure. La un moment dat opreşte şi suntem anunţaţi că putem coborî şi să facem poze înainte de intrarea în tunel. Afară, aerul rece şi proaspăt ne trezeşte, suntem la 1634m, fotografiem repede peisajul şi urcăm înapoi în tren. Trenul intră în tunelul lung de 4,8 km, panta 25%, după 20-25 minute ajungem la staţia SonnAlpin – Zugspitzplatt la 2600m. Coborâm pe platou, un soare extraordinar ne întâmpină, lumina puternică ne orbeşte. Încercăm să facem faţă schimbării de peisaj. De la verdele intens al pădurii, la intrarea în tunel, la acest peisaj aproape nepământesc. Bolovani, pietriş, nici un pic de verdeaţă. O mulţime de utilaje de mari dimensiuni amenajează instalaţii pe cablu şi pârtii. O terasă mare şi un restaurant te îmbie cu preparate care mai de care mai delicioase, este multă lume, unii mănâncă iar alţii fac plajă pe şezlonguri. Încercăm să ne orientăm în spaţiu şi să surprindem cu ochiul sau cu aparatul foto cât mai multe din peisaj: piscuri de munţi în depărtare, instalaţii de ski, gheţari care se topesc, o zonă unde copiii se dau cu sania, o capelă mică şi mult, mult pietriş. Lumea este ca pe bulevard, familii întregi, de la bebeluşi de câteva luni până la bunici. Zona poartă numele şi de „zona gheţurilor eterne” chiar dacă gheţarii sunt influenţaţi de încălzirea globală şi se topesc văzând cu ochii... La anumite ore ghizii prezintă informaţii despre gheţari şi fac turul acestora. Părasim acest platou şi luăm telecabina astfel că ajungem la 2962m pe vârful Zugspitze. Sus, priveliştea este splendidă. Deasupra cerul iar la picioarele noastre lumea. Terase, puncte de informare, puncte de observaţie, locuri de relaxare, magazine de suveniruri, restaurante unde poţi mânca tradiţionale bucate germane, austriece, elveţiene şi italiene. În apropiere, deasupra tuturor, o culme pe care se află o cruce aurită ce străluceşte orbitor în soare; acolo sunt de fapt cei 2962m. Cei curajoşi pot escalada culmea. Totul se vede ca-n palmă, vremea ne ajută, nu este nici un nor. În astfel de zile se poate vedea până la o distanţă de aproximativ 200 km. Se pot vedea vârfuri muntoase din Austria, Elveţia, Italia şi Germania. Lacul Eibsee este ca un magnet, culoarea turcoaz a apei te farmecă şi te îmbie să-ţi umpli cardul de poze. Se vede Garmish, Oberammergau, iar pe cealaltă parte se vede Tirolul Austriac. De fapt este şi o telecabină ce coboară în partea aceea. Tot aici este şi muzeul „Fascinaţia Zugspitze - Turism, Tehnologie, Natură” ce oferă o incursiune în explorarea muntelui, de la 1820 când a fost prima dată escaladat până la construcţia căii ferate şi instalaţiilor de transport pe cablu. Ameţiţi de aerul tare şi priveliştea unică, încercăm să ne revenim lângă o ceaşcă de cafea excelentă. Nici nu ştim cum a trecut timpul, ne uităm la ceas şi deja este ora 16; ne îndreptăm vrăjiţi de peisajul mirific spre telecabină şi ne aşezăm răbdători la un rând destul de mare. În aproximativ 10 minute telecabina ne aduce cu picioarele pe pământ la staţia Eibsee. Cei care trebuie să ajungă la Garmish pot lua trenul. Pentru a ne reveni puţin facem o scurtă oprire Garmish, oraş plin de farmec şi frumuseţe dar şi destul de aglomerat. A fost o zi de vis.

Mainau Insula Florilor

In anul 1827 printul Nikolaus Esterhazy cumpara mica insula Mainau si planteaza numeroase specii de plante rare. Apoi in 1853 insula intra in proprietatea viitorului Mare Duce Frederic I care extinde cu noi specii parcul dendrologic numit “Arboretum” aduse din numeroasele sale calatorii, infiinteaza Gradina Italiana de Trandafiri si Orangeria, conturand profilul insulei de azi. Dupa moartea Marelui Duce fiul acestuia daruieste insula Mainau surorii sale Victoria, regina Suediei care la randul ei o lasa mostenire fiului sau Printul Wilhelm Duce de Smarland. Acesta in anul 1923 ii incredinteaza administrarea insulei fiului sau Printul Lennart. Soarta va face ca acest Print Lennart sa se indragosteasca de aceasta insula, sa faca din aceasta casa sa, apoi sa-i dedice intreaga viata. Daca Mainau este astazi principala atractie turistica din zona lacului Constance, se datoreaza acestui om iubitor de natura si frumos care in anul 1961 impreuna cu sotia sa Sonja trece aceasta insula in patrimoniul unei fundatii al carui scop este promovarea si conservarea zonei, protectia mediului si a cladirilor istorice din insula, intreaga afacere va lua denumirea de Blumeninsel (insula florilor) Mainau GmbH Perioada in care insula poate sa fie vizitata variaza cu mici modificari de la an la an anul acesta 2012 insula este deschisa pentru vizitatori intre 23 Martie si 21 Octombrie si pretul unui bilet este de 16.9 euro pentru adulti si 9.5 euro pentru elevi si studenti. Ce puteti vedea pe insula? In primul rand Gradina Italiana de Trandafiri, se afla in partea de sud a Castelului Mainau, realizata in stil Italian cu statui, si fantani impresioneaza prin abundenta acestora peste 30.000 de tufe si 500 de soiuri, Casa fluturilor, o sera, a II-a ca marime de acest fel din Germania unde printre florile arborilor de vanilie si a bananierilor zboara peste 80 de specii de fluturi originali din Africa, Asia si America de sud, Arboretum, un parc dendrologic cu nenumarate specii de foioase si conifere, inclusiv magnificul Sequoiadendron giganteum. Gradina cu plante aromate Sera cu Palmieri care gazduieste in fiecare an una dintre cele mai importante expozitii de orhidee din Europa, sunt prezentate peste 3000 de specii. Pe langa toate acestea intreaga insula infloreste pur si simplu, primavara in aprilie si mai, apar covoare nesfarsite de lalele, narcise si zambile, vara tufele de trandafir imprastie in aer parfumul lor suav iar din august pana in octombrie cele peste 20000 de tufe de dalii in 250 de varietati pigmenteaza in nenumarate culori insula. Pe insula se poate ajunge cu vaporasul din majoritatea localitatilor riverane lacului Constance (Bodensee) sau cu masina, din parcarea special amenajata accesul pe insula se face pe un pod pietonal. Iubitorii de natura si frumos nu trebuie sa rateze aceasta insula , un adevarat paradis al florilor.

Castelul Neuschwanstein

Este un castel f. frumos. A fost construit de Ludwig II in 1886. Pentru acces trebuie rezervat prin telefon, daca nu se sta la rand cca 2 ore. Se fac grupuri diferite de limbile de prezentare. Dupa achizitionarea biletelelor se poate alege traseul pietonal, dar este lung si cam anevoios, traseul cu autobuzul (in partea dreapta cum se iese de la bile) si il recomand, sau atraseul cu caleasca. In prima parte, dupa ce se coboara din autobuz se merge pe o punte unde se pot face poze la castel. Apoi se merge cca 10 min pana la poarta castelului unde se asteapta sa se afiseze numarul grupului din care faci parte, numar trecut pe bilet. Se trece printr-un detector de metale apoi incepe traseul. Nu descriu traseul sa nu stric placerea prezentarii. Totul dureaza cca 1 ora si se termina ca de obicei intr-un magazin de suveniruri. La iesire se urmeaza traseul si se ia autobuzul din statia unde ati coborat. Ajunsi in orasel vizitati si castelulu Hohenschwangau. Daca mai aveti timp mergeti si la castelul de la Lindendorf (cca 50km). Dupa o vizita la castelul Peles, Romania am aflat ca este o legatura intre cele trei castele (afirmatie facuta de ghidul roman).

Zeppelin Feld

Vă place istoria, mai ales perioada modernă, cu cel de-al doilea război mondial? Atunci, dacă ajungeţi la Nürnberg, nu rataţi ocazia de a vedea locurile unde nebunia nazistă a atins culmile ei cele mai înalte. În sud-estul oraşului Nürnberg se află un parc, o zonă de agrement, mai bine zis, unde poţi să vii, să te plimbi cu barca sau hidrobicicleta, să faci skateboarding şi alte sporturi pe role, sau pe roţi, chiar automobilism, în anumite condiţii, sau pur şi simplu să petreci câteva clipe agreabile departe de agitaţia marii metropole. Dar, deşi căzut în uitare, aici este locul unde Hitler a planificat şi aproape a finalizat o construcţie megalomană, aşa cum numai Ceauşescu a reuşit să mai facă. Reichsparteitagsgelände (în traducere aproximativă: terenul pentru congresele partidului imperiului) este ceva de genul a ceea ce 50 de ani mai târziu Ceauşescu avea să conceapă sub forma complexului Casa Poporului-bulevardul Victoria Socialismului. Ceva este comun, dincolo de megalomanie: dictatura, fie că ea a fost naţional-socialistă, sau doar socialistă. Pe un câmp, Zeppelin Feld (numit aşa după ce aici, în 1909 a aterizat un dirijabil al contelui Zeppelin, cel care a dat numele acestui tip de aparat de zbor), Albert Speer, arhitectul lui Hitler a conceput acesastă construcţie megalomană, care cuprindea mai multe părţi: Luitpoldarena, Zeppelinfeld, Kongresshalle, Märzfeld, Deutsche Stadion şi Große Straße. Nu intru aici în amănunte, cei ce le vor, le găsesc la adresele: http: //en. wikipedia. org/wiki/Nazi_party_rally_grounds (în engleză) http: //de. wikipedia. org/wiki/Reichsparteitagsgel%C3%A4nde (în germană) Soarta acestei construcţii megalomane a fost un pic diferită de varianta românească, ajunsă punct de atracţie turistică, dar şi centrul politic al României. Varianta germană a fost lăsată aproape în uitare. Tinerii care vin să facă skateboarding aici sunt sigur că nu au habar de semnificaţia istorică a locurilor. E drept, nici tânăra generaţie română nu prea a auzit de bulevardul Victoria Socialismului. Oricum, eu îmi doream să văd pe viu, după ce le văzusem în filme, locurile pe unde cândva răsunau acordurile din "Der Ring des Nibelungen", a lui Wagner şi defilau trupele SS şi ale Wehrmacht-ului, sub privirea atentă a Führer-ului. Zeppelinfeld, cea mai impresionantă parte a construcţiei şi singura terminată, are o suprafaţă interioară mai mare decât 12 stadioane şi putea primi 200. 000 de oameni. Ce făceau ei aici, poate vă întrebaţi? Păi, ca la noi, prin anii '80, scriau cu propriile trupuri "trăiască partidul", făceau piramide şi alte chestii "de efect", pentru privirile şefilor. Aici se desfăşurau şi spectacole de lumină, de genul Lichtdom (Catedrala Luminii), un precursor al spectacolelor cu lumină laser din zilele noastre. În tribune stătea masa de activişti ai partidului de rangul doi, iar pe Zeppelintribüne stătea "crema" partidului, în frunte cu "conducătorul iubit". Brrr! Parcă şi văd imaginile din filme, semănând izbitor cu adunările de pe stadionul 23 August. Zona a rămas aproape neatinsă de distrugerile războiului, nefiind un obiectiv militar, dar, paradoxal, a suferit distrugeri destul de importante după aceea. După parada victoriei armatei americane, din 22 aprilie 1945, "swastika", emblema nazistă, aflată pe Zeppelin Grandstand (partea superioară a tribunei) a fost dinamitată. Aceast fapt a dus la slăbirea structurii, astfel că, în 1967, administraţia oraşului a decis să demoleze partea superioară a tribunei, deoarece stâlpii galeriei nu mai aveau rezistenţa necesară şi prezentau un pericol de prăbuşire. Până în anii '90, zona a fost administrată de armata americană, după care, la plecarea acesteia, a revenit în administrarea municipalităţii. În toată perioada de după război, pe lângă parăzile militare americane, aici au avut loc concerte de muzică rock şi curse automobilistice. Chiar dacă nu vă place istoria, puteţi merge în Zeppelin Feld pentru agrement.

Grădina zoologică din Nürnberg

Grădina zoologică din Nürnberg este situată în estul oraşului, în mijlocul unei păduri, aici ajungându-se relativ uşor, de pe centura oraşului. Dacă sunteţi cu maşina personală, nu vă faceţi griji, parcarea este foarte mare şi este gratuită. Este considerată una din cele mai frumoase grădini zoologice din Europa, pe cele aproximativ 60 de hectare adăpostind vreo 2000 de animale. Preţul biletului a fost de 8, 50 euro de persoană adultă şi, credeţi-mă, a meritat cu prisosinţă. În timpul verii, programul este de la 9, 00 la 19, 30. La delfinariu sunt şi spectacole, la orele 11, 14 şi 16. De asemenea, este interesant de urmărit şi hrănirea animalelor (de către îngrijitori, vizitatorilor fiindu-le, fireşte, interzis acest lucru), care are loc la anumite ore, afişate la intrare. Dacă sunteţi cu căţelul propriu, aveţi grijă să-l lăsaţi altundeva, nu vi se permite intrarea cu el. Evident, în incintă găsiţi şi un magazin de suveniruri şi un bar.