Cel mai întins castel din Europa - Burghausen

Nu-mi place să conduc pe ploaie şi din păcate de asta am avut parte de-a lungul Austriei, este foarte stresant să depăşeşti un TIR la peste 100 km/ora, care lasă în urma lui un nor de particule de apă, mai ales dacă în faţa ta pe banda din stănga se mai afla o maşina, totul este doar o abundenţa de particule umede şi o cascadă care se revarsă pe parbriz şi singurele călăuze rămân doar luminile roşii ale maşinilor din faţă, yeeehh... groaznic mai ales că parcă toate tirurile din lume se găsiseră să plece la drum în acea zi!!! Însă totul este efemer în viaţă şi păna la urmă ˝înotând¨ prin urgia umedă de început de noiembrie ne-am apropiat de graniţa cu Germania, ploaia a mai cedat şi ea şi de comun acord ne-am hotărât să repetam experienţa din septembrie, atunci cand in drumul spre vestul Germaniei am părăsit autostrada şi am ales să mergem pe ˝Land Strasse˝ pe directia Ried-Braunau-Muldorf-Munchen, şuntând clasicul traseu prin Salzburg. Buuunn... iata şi primele veşti bune, în preajma orasului Braunau la benzinării combustibilul era mai ieftin cu aproape 20 de cenţi/litru decât pe autostradă şi in plus soarele a răsărit timid după norii cenusii, aşa ca am făcut plinul la o benzinărie Shell (1,409 euro/ litru... incredibil!!!) moment în care mi-a atras atenţia un poster... un poster care reprezenta un burg luminat care avea inscripţia ¨ Cel Mai Lung Castel Din Lume˝ şi o denumire BURGHAUSEN... !!! Uau... aşa ceva nu puteam să ratez!!!... Am scos harta şi am întins-o căt era de mare pe capota maşinii... şi ce să vezi? Acest Burghausen se afla la doar căteva zeci de kilometrii departare, a fost de ajuns doar să-mi intersectez privirea cu cea a prietenei mele şi i-am citit în ochii acesteia aceaşi dorinţa de... nou, de inedit, de curiozitate, de nerăbdare... şi ce dacă mai aveam de strabătut 500 de kilometrii, ştiam unde vrem să ajungem, nu ne grăbea nimeni, aşa că... hai să ne bucurăm de ceva nou!!! Ştiu din experienţa proprie că în general parcarea maşinii în Germania este o problema, nu a fost cazul în Burghausen, orasul dispune de o parcare subterana imensă, şi spre marea mea satisfacţie, gratis, atenţie însa, există o zona din această parcare în care staţionarea este interzisă mai mult de 2 ore, scrie explicit în limba germană că dacă parcaţi acolo trebuie să lăsaţi pe bord inscripţionată ora la care aţi parăsit maşina (în acest sens există la vănzare din plastic sau carton nişte dispozitive care pot fi fixate să indice o anumită ora) În această parcare subterană exista indicatoare care să vă ghideze spre ieşirea cea mai apropiată de intrarea spre burgul medieval. Burghausen a fost o surpriză plăcuta, au fost cateva ore de relaxare totală, o plimbare printre metereze, fortificaţii, turnuri ţuguiate, o plimbare prin aerul rece şi tare de noiembrie în decorurile toamnei bavareze pigmentată în nuanţe de roşu, ocru, verde şi auriu. Castelul este amplasat pe culmea unui deal, practic din punctul de intrare în incinta vechiului burg, păna să ajungi în curtea castelului treci prin 5 curţi fortificate care se întind pe mai bine de un kilometru, trecerea dintr-o curte în alta se face prin construcţii de piatră, adevărate porţi care delimitau aceste curţi interioare, se păstrează în condiţii foarte bune o serie de clădiri care în trecut aveau diverse intrebuinţări, brutărie, grajduri, etc, in a II-a curte există o capela din secolul 16, in curtea IV-a vechiul arsenal a fost transformat în restaurant, în partea de nord dincolo de vechile ziduri de apărare exista căteva alei unde din loc în loc sunt banci pe care călătorul se poate odihnii şi admira oglinda verzuie a lacului aflat în apropiere. Din loc în loc în zidurile de apărare din partea de sud există nişe prin care se poate admira oraşul vechi. Chiar m-am întrebat în sinea mea odată ajuns în Burghausen, unde este orasul vechi pentru că totul părea nou, bulevarde largi, clădiri noi cu multă sticlă, oraşul vechi l-am descoperit de sus din cetate (este separat de orasul nou, aşezat între dealul pe care este construit castelul si râul Salzach (graniţa naturala cu Austria), apoi de la intrarea în castel există o potecă care coboară spre oraş, pe acolo am mers şi noi însă am realizat ca avem mult de mers păna la maşina aşa că m-am mulţumit doar să arunc o privire rapidă în treacăt caselor construite în stil renascentist, baroc si roccocco, oricum m-a impresionat acest oras, are acel farmec al orăşelelor cochete, liniştite, dichisite din Europa centrală în care parcă locuitorii nu au nici o grijă decăt să stea la taclale în timp ce privesc dincolo de rău spre Austria. Prima menţionare a oraşului datează din anul 1025, Burghausen devine in secolul 13 a doua reşedinţă a ducilor de Bavaria în secolele 14,15,16 şi-a datorat prosperitatea taxelor încasate pe comerţul cu sare din zona Hallein (din Austria de azi) burgul căpătând reputaţia de ¨Cetate imposibil de cucerit˝ insă din anul 1594 an în care monopolul asupra comerţului cu sare intră direct in visteria ducala, orasul va cunoaşte un declin social economic care va dura peste 300 de ani. Nouă însă ne-a făcut bine acest popas, am plecat de acolo cu promisiunea că intr-o zi vom reveni pentru alte căteva ore de desfăţ al simţurilor acolo în Burghausen.