Castelul din Heidelberg

Am vizitat castelul din Heidelberg de 3 ori, in 2005,2007 si 2009. Deoarece imi place istoria, in Germania am cautat sa vizitez obiective cu incarcatura istorica, castelul din Heidelberg este unul dintre ele. Si tot de aceea o sa va plictisesc cu putina istorie. Germania a dominat Europa centrala mai mult de o jumatate de mileniu, intre secolele 10 si 16, si asta prin intermediul "Sfantului imperiu roman de natiune germana". Pentru a avea legitimitate, Imperiul a fost legat in tot acest timp de papalitate. Acest imperiu avea si un aspect democratic: imparatul era ales de principii electori. Erau 7 principi electori care conduceau fiecare un principat din Europa centrala si teoretic vorbind, fiecare avea sansa de a ajunge imparat. Palatinatul era unul din aceste principate, ce cuprindea zona Rinului superior. Timp de cateva secole castelul din Heidelberg a fost resedinta principelui elector al Palatinatului. Constructia initiala a castelului a fost un fort de aparare al orasului Heidelberg, fiintata la inceputul secolului 13. Abia in secolul 15 s-a transformat intr-un castel, cu functia de resedinta pe langa cea de aparare. In secolul 16 castelul s-a extins, castigind mult si la partea artistica. In acest secol s-au construit principalele cladiri care i-au dat forma pe care o putem vedea si astazi. Dar a venit fatidicul secol al 17-lea in care castelul a primit 2 lovituri: distrugerile datorate razboiului de 30 de ani, din prima jumatate a secolului, si lovitura decisiva, primita in 1689 de la francezi. Ministrul francez de razboi de la acea vreme, Francois Louvois tocmai isi enuntase doctrina de razboi a pamintului parjolit, prin care se cerea distrugerea totala a tuturor obiectivelor inamice intr-un razboi. Generalul Ezechiel du Mas a pus perfect in aplicare aceasta doctrina in razboiul prin care a cucerit Palatinatul. El a ordonat devastarea orasului Heidelberg si distrugerea castelului prin dinamitare. Castelul avea sa ramana o ruina mai mult de 2 secole. Dar o ruina care a inspirat multi aristi si chiar a ajutat la dezvoltarea unui curent artistic: romantismul. Abia in secolul 20 a fost reconstruita o parte a castelului, dar cea mai mare parte este in ruina si in ziua de azi. Era o frumoasa zi de toamna cand am vizitat pentru prima data castelul. Am urcat pe drumul pietruit ce duce la castel. Am platit biletul de intrare (4euro), am trecut printr-un gang si am ajuns in curtea interioara a castelului. Este o adevarata lume aceasta curte interioara, inconjurata de tot felul de cladiri medievale, unele in ruina, altele in "stare de functionare". Cea care iti ia ochii este impresionanta fatada a cladirii lui Friedrich, in partea de nord a curtii, cu cele 4 nivele ale sale ce contin fiecare statuile principilor electori si a altor personalitati, intre ferestrele frumos ornate. Aproape fiecare cladire a fost construita de un alt print elector, care da si numele cladirii. Astfel in partea de vest a curtii, una din cladiri este cladirea lui Ottheinrich, care are o frumoasa fatada in stil renascentist, cu statui care infatiseaza zeitati antice si personaje biblice. Parterul acestei cladiri este in stare buna, dar etajele 1 si 2 arata niste ferestre prin care se poate vedea cerul liber. Tot pe latura estica se afla si clarirea lui Ludwig, care insa este o ruina, asa cum este si cladirea bibliotecii, aflata pe latura vestica a curtii. In partea de sud-vest a curtii se afla cladirea Ruprecht, in stare buna, care se pare ca este cea mai veche cladire functionala a castelului (sec. 15). Aceasta se vede si dupa aspectul simplu, mai putin elaborat a acesteia. Aici este intrarea pentru turul interior, care are loc din periodic, alternativ cu ghid german sau englez si costa 3euro. Este foarte recomandabil sa faceti acest tur, merita. M-am inscris si eu la turul in engleza de la ora 2, dar pana atunci mai erau aproape 3 ore, asa ca am continuat explorarea. Am parasit curtea interioara a castelului prin latura de sud, prin portalul turnului cu ceas si pe podul care trece peste santul de aparare al castelului. De fapt acest portal este a doua intrare in castel, asa ca a trebuit sa verific daca mai am biletul, ca sa ma pot intoarce inapoi la turul interior. Aici afara din curtea castelului erau 2 obiective: in stanga era asa zisa "gradina" a castelului, iar in dreapta era esplanada cu poarta Elizabeth. Aceste 2 obiective, destul de interesante, sunt gratuite. Eu am luat-o la stanga, atras fiind de pajistea verde, stil englezesc, pe care se gaseau din loc in loc copaci si bancute. Am trecut pe linga coltul sud estic al castelului, care oferea o imagine impresionanta: turnul explodat. Nu imi venea sa cred cum un turn cu ziduri groase de piatra de 5 metri a fost despicat in urma exploziei declansate de francezi si cum o intreaga parte a turnului a cazut la picioarele acestuia. La capatul gradinii, pe partea stanga, incepea o alee, care permitea sa vezi in toata splendoarea ei latura estica a castelului, in ruina. La capatul aleii era o zona in care aveai o priveliste deosebita asupra raului Neckar si a orasului Heidelberg. Distantele nu sunt mici, asa ca m-am grabit sa ma intorc ca sa pot vedea si esplanada. Aceasta este o portiune destul de lata, care pare ca este situata pe meterezele zidului vestic de aparare a castelului. Este despartit de castel prin asa numitul sant de aparare, care din cate am inteles avea si alte intrebuintari. Intr-un colt se vedea turnul detinutilor care avea ca singura cale de acces fereastra, asta pentru a ingreuna eventualele evadari. De cealalta parte aveai o priveliste splendida asupra orasului Heidelberg. In capat se aflau ruinele asa numitei cladiri englezesti, cu ferestre prin care se vedea cerul albastru. M-am intors in curtea interioara si am intrat in cladirea Ruprecht, de unde a inceput turul castelului. In aceasta veche cladire, dupa prima sala cu armura si statuia principelui Ludwig, am intrat intr-o mica sala in care era o macheta cu imaginea castelului asa cum arata el inainte de a fi distrus. Macheta era luminata in interior si dadea voie imaginatiei sa zburde in vremurile cu principi si calesti. Am vazut si schema frumoasei gradini, plina cu arbori grupati in parcele cu forme geometrice, care a fost realizata la inceputul secolului al 17-lea. Si toate acestea, castelul si gradina, aveau sa fie distruse de Ezechiel de Mas, care a devenit astfel, zicea ghidul, timp de secole, fantoma sperietoare atat pentru copiii cat si pentru adultii orasului Heidelberg. Am trecut prin camere si coridoare, prin zone mai mult sau mai putin in ruina, ghidul ne-a aratat chiar si un loc care se spune ca este primul closet cunoscut dintr-un castel. Am ajuns si intr-o sala de banchete, in care ni s-a arata o instalatie, un fel de pompa, prin care se tragea vinul din butoaiele din pivnita direct in sala de mese. Si in final am ajuns in cladirea Friedrich, a carei camere de la parter sunt renovate si mobilate. Coridorul din care se poate accesa fiecare din aceste camere are un tavan splendid decorat si aici se pot vedea statuile principalilor principi electori care au construit si au trait in acest castel. Camerele au in interior usi decorate, mobilier vechi din lemn, si unele au ferestre cu vitralii. In una din camere era o frumoasa soba de teracota care avea pe una din laturi lipita o scara de teracota, unde se pare ca se instalau domnitele in iernile friguroase, la caldura focului. Acesta a fost punctul culminant al turului interior, care s-a terminat apoi in capela castelului. Aici ghidul a spus ultimele cuvinte si apoi ne-a urat la revedere, postindu-se in fata usii cu mana intinsa. Fiecare i-a pus o moneda in palma, dar se pare ca era un obicei local si nu parea sub nici o forma degradant pentru ghid. Conform ultimelor indicatii ale ghidului am vizitat apoi pivnita cu butoaiele imense de vin. Cica aici se adunau birurile platite in vin de supusii principelui. Unul din principi, Ottheinrich se pare, avea faima ca nu se atinge niciodata de apa, ci numai de vin, atat la baut cat si la imbaiat. Se pare ca moartea lui relativ prematura s-a datorat tocmai acestor excese. Marele butoi are o capacitate de aproximativ 200 de tone si are anexata o scara si o platforma deasupra, folosita uneori pentru dans. Am iesit cam ametit dupa acest tur de forta de peste o ora. Am zabovit cateva minute in curtea interioara, care era plina de turisti la acea ora. Am vazut foarte multi asiatici in acea zi in castelul din Heidelberg. Am continuat cu vizitarea expozitiei de farmacie care se afla in subsolul cladirii Ottheinrich. Este interesant de vazut atat multitudinea de recipiente si instrumente cu care se facea farmacia in evul mediu cat si dispunerea si arhitectura incaperilor de la subsol. Mai ramasese un singur lucru de vizitat: Marea terasa. Aceasta se afla in exteriorul curtii castelului si era marginta de cladirea Friedrich. Aceasta ii dadea un aer de autenticitate si nu era greu de imaginat cum principii si suitele lor din vremuri de mult apuse stateau pe aceasta terasa, asa cum stateam si noi, si admirau formidabila priveliste care se desfasura la poalele castelului. Opt ore a durat vizita la castelul din Heidelberg. Dar au trecut ca prin vis, si au lasat o amintire de nesters. Nu degeaba am repetat inca de 2 ori experienta vizitei la castel, si probabil as mai face-o, daca as mai avea ocazia!