Geografia Germaniei

Germania Denumirea oficială: Republica Federală Germania Capitala: Berlin (3,4 mil. loc.) Limba oficială: germana Suprafaţa: 357.000 km2 Locuitori: 8l,77 mil. (229 loc./km2) Religia: protestantism 40%; catolicism 35%; neoprotestantism Moneda: euro Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 3 octombrie Harta fizica Germania harta GermaniaGeografie: Germania este aşezată în Europa Centrală, cu deschidere la Marea Nordului şi Marea Baltică. Limite: Marea Nordului, Danemarca, Marea Baltică (N), Polonia, Cehia (E), Austria (S şi SE), Elveţia (S), Franţa, Luxemburgul, Belgia, Olanda (V). Geografia fizică: Relieful, de la N spre S are trei trepte; în N, un şes larg, cu morene, lacuri şi mlaştini, câmpia Germaniei de Nord. În Marea Nordului se află numeroase insule, cele mai mari fiind: Frisicele de Est, Helgoland, Sylt etc. A doua treaptă: în centrul Germaniei, masive muntoase vechi (hercinice), foarte erodate (500-l000 m. alt.), Munţii Harz, Masivul Renan, Munţii Pădurea Turingiei, Jura Suabă, Munţii Metaliferi, Pădurea Bohemiei, Pădurea Neagră (vf. Feldberg l493 m). A treia treaptă: sudul Germaniei unde se înalţă munţii Alpii Bavariei (vf. Zugspitze, 2963 m) în mare parte calcaroşi, în faţa cărora se întinde un platou neted (Podişul Bavariei) înclinat spre Dunăre, străbătut de râuri ce izvorăsc din Alpi. Reţeaua hidrografică este bogată şi legată printr-un sistem de canale folosite în economie şi transport. Canalul Mitteland, Canalul Dunăre-Main-Rin etc. Sunt trei mari bazine: din Marea Nordului: Elba, Weser, Ems, Rhein/Rin, din M. Baltică: Oder şi afluenţii săi, din M. Neagră: Donau/Dunărea (cu afluenţii săi). În sud, la graniţa cu Elveţia, Lacul Boden/Konstantz, de origine glaciară. Clima: Germania are un climat de tranziţie de la cel temperat-oceanic din NV, la cel temperat-continental din centru şi NE. Vânturile dinspre V aduc precipitaţii bogate; Valea Rinului este mai adăpostită, cu climă mai blândă. Temperatura medie anuală -lºC şi l8ºC în ianuarie şi iulie. Precipitaţii 500-640 mm/an în nord; l270 mm/an în munţii din Sud. Floră şi faună: Pădurile cuprind cca. 30% din teritoriul Germaniei iar păşunile 25%. În zonele muntoase predomină coniferele; în câmpia nordică, vegetaţia de landă şi pădurile de conifere; de fag şi stejar. De-a lungul ţărmului M. Nordului, vegetaţia de mlaştini. Fauna Germaniei cuprinde: căprioara, jderul, pisica sălbatică, bizonul, hârciogul, sturzul, privi-ghetoarea, bufniţa pitică. Germania are numeroase rezervaţii naturale şi parcuri naţionale; o politică ecologică împotriva poluării industriale. Populaţia: ca număr, Germania ocupă locul al doilea în Europa, după Rusia. Populaţia este formată din germani 93%; minorităţi: turci, iugoslavi, italieni, polonezi, greci, spanioli, austrieci. Densitatea populaţiei este printre cele mai ridicate din Europa. Concentrarea maximă pe valea Rinului, în zona Ruhr (peste 5500 loc./km2). 50% din pop. activă lucrează în servicii, dovadă a dezvoltării economice a Germaniei, cca. 40% în industrie şi cca. 5% în agricultură. Rata natalităţii: 9,2‰; a mortalităţii: l0,9‰ (Populaţia este îmbătrânită). Rata populaţiei urbane: 86%. Oraşe: Hamburg (port) pe Elba, la l00 km de Marea Nordului, Munchen (S) cap. landului Bavaria, Koln, Frankfurt, Bremen (port) pe Weser, Dusseldolf (pe Rin), Leipzig/Lipsca, Dresden/Dresda (port pe Elba), Yena. Germania are peste 80 de universităţi şi colegii. Istoria Germaniei: Teritoriul Germaniei era locuit de triburi germanice, celtice şi slave. În sec. I-IV d. Hr. este parţial cucerit de romani (partea de S şi de V până la Rin şi Dunăre), devenind provincie a Imperiului Roman. În sec. VI-VIII Regatul Francilor cucereşte teritoriile locuite de alamani, turingi, saxoni şi bavarezi, iar în sec. IX (843), Regatul Franc (Carolingian) se împarte în cel occidental (nucleul Franţei) şi cel oriental (nucleul Germaniei) prin tratatul de la Verdun. Elba era graniţa estică până unde locuiau germanii în sec. IX-X. Apărarea şi victoria în faţa triburilor maghiare şi slave sub dinastia ottoniană (955 - înfrângerea maghiarilor pe râul Lech); iau naştere: Franconia, Swabia, Bavaria, Saxonia, Lorraine. În sec. X-XIV graniţa este împinsă spre est; proces de creştinare sub patronajul arhiepiscopatului de Brandemburg, apoi în cadrul procesului de colonizare agricolă extinderea populaţiei germane în teritorii slave, la E de Elba. În 962 Otto I (936-73) se încoronează la Roma ca împărat, exercitându-şi nominal autoritatea asupra teritoriului Germaniei şi Italiei, cu pretenţii de supremaţie asupra întregii Creştinătăţi. Restaurarea imperiului roman în varianta germanică (viitoarea titulatură de Sfântul Imperiu Roman de Naţiune germană). Din sec. XI începe lupta între imperiu şi papalitate (lupta pentru învestitură) cu episodul canosa l077. Germania era fărâmiţată în principate ducate, comitate care încep sa se afirme economic şi politic relativ autonom; Liga hanseatică o alianţă a oraşelor de la Marea Baltică (Lidbeck, Wismar, Rostock, Hamburg etc.) controla comerţul în zonă, îşi dezvoltă sistemul propriu de legi maritime şi comerciale şi cunoaşte maxima sa înflorire în sec. XIV. În l5l7, Martin Luther îşi afişează cele 95 de teze ale sale pe uşa catedralei din Wittenberg (împotriva indulgenţelor papale, pentru folosirea limbii naţionale în biserici, contestă autoritatea papală etc.). Luther traduce biblia în limba germană. Nordul Germaniei e de partea Reformei (cca. 80% devin luterani); sudul rămâne catolic. Conflictele religioase vor duce la un adevărat război încheiat prin pacea de la Augsburg (l555) între Carol Quintul şi principii protestanţi; eşecul politicii de centralizare a imperiului şi afirmarea tot mai mare a puterii principilor teritoriali. Principii germani creează Uniunea Protestantă (l608) pe de o parte şi Liga Catolică (l609) pe de altă parte, care se opun şi se ajunge la Războiul de 30 de ani (l6l8-l648) care distruge prosperitatea economică atinsă de oraşe şi fărâmiţează şi mai mult Germania. Pe teritoriul Germaniei se luptă trupe germane, spaniole, austriece, suedeze, daneze etc. După Pacea Westfalică (l648) puterea principilor creşte, se creează centre independente, care însă nu pot face faţă ascensiunii Prusiei şi Austriei, ce luptă pentru supremaţie. Urmează o serie de războaie în care Prusia iese victorioasă (Războiul de 7 ani etc.) sub Frederic II (l740-86). Polonia este şi ea împărţită în l772, l793 şi l795 G, obţinând importante victorii şi devenind vecin al Rusiei până la primul război mondial. După războaiele napoleoniene, Sfântul Imperiu Roman încetează să mai existe (l806). Prin Congresul de la Viena (l8l4-l8l5) Germania rămâne un stat fărâmiţat. Revoluţia din l848 este repede înăbuşită de reacţiune. Cancelarul Bismarck formează Confederaţia Germană de Nord; exclude Austria (l866) şi unifică Germania prin forţă. În l87l se creează Imperiul Federal German sub Wilhelm I (Al doilea Reich); Germania câştigă lupta pentru unificarea lumii germanice. Câştigă Alsacia şi Lorena. Germania după războiul cu Franţa (l870-7l) devine prima putere economică în Europa, a doua după S.U.A. Sub Wilhelm II, expansiunea colonială a Germaniei se ciocneşte de britanici şi francezi. În iunie l882 se creează Tripla Alianţă (Germania, Austria, Italia) care precede izbucnirea primului război mondial (l9l4-19l8), încheiat cu înfrângerea Germaniei. În 3 nov. l9l8 izbucneşte revoluţia şi monarhia este abolită; la 9 nov. se proclamă Republică, iar în l9l9, la Weiwar, se adoptă Constituţia care o consfinţeşte. În l9l9 Bremenul şi Bavaria se proclamă Republici sovietice. Prin Tratatul de la Versailles, 26.VI.l9l9, Germania pierde toate coloniile, Alsacia şi Lorena, este obligată să plătească grele despăgubiri de război; nu i se mai permite înarmarea, armata naţională. Între l929—33 criza economică deschide drum ascensiunii nazismului. La 30.I.l933 Hitler devine Cancelar al Germaniei. Instaurarea dictaturii naziste a celui de al III-lea Reich şi crearea Axei Berlin-Roma-Tokio: declanşarea celui de al doilea război mondial ca urmare a agresiunii Germaniei împotriva Poloniei, după ce anterior îşi anexase Austria şi Cehoslovacia. La 8 mai l945 Germania capitulează necondiţionat în faţa forţelor aliate ale Naţiunilor Unite. Germania este împărţită în 4 zone de ocupaţie de către: SUA, Marea Britanie, URSS şi Franţa. Prin Conferinţa de la Potsdam, l945, se fixează noile graniţe ale Germaniei şi principiile: demilitarizare, denazificare, democratizare. Etnicii germani din Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, sunt expulzaţi forţat în Germania (l945-46) Tribunalul de la Nurenberg îi judecă pe criminalii de război. Ca urmare a impunerii de către URSS a regimului său politic şi economic în zona pe care o ocupa şi a nerespectării obligaţiilor privind reparaţiile de război. În l948, Marea Britanie, SUA şi Franţa hotărăsc crearea unui stat federal în zonele lor de ocupaţie. În l949 se consacră împărţirea de fapt în Republica Federală Germania (cap. la Bonn) şi Repubica Democrată Germană (cap. la Berlin). Până în l990 pop. german trăieşte în două state diferite, cu regimuri politice diferite. Cancelar al R.F.G. este Konrad Adenauer (l949-63); Germania intră în categoria statelor puternic industrializate din lume („miracolul vest-german”). R.D.G.( Republica Democrată Germană) se dezvoltă după model sovietic, cu o economie centralizată, socialistă. Legăturile între cele doua state sunt complet rupte, diferenţiindu-se tot mai mult. Între l949-6l, 3,5 mil. de germani din E fug în V. În l955 Republica Federală Germania R.F.G. intră în NATO; în l957 devine membru fondator al CEE(Comunitatea Economică Europeană). R.D.G. intră în CAER(Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) (l950) şi în Tratatul de la Varşovia (l955). În l96l se construieşte zidul Berlinului; extrem de sever păzit. Cei ce încearcă să treacă în V sunt executaţi. Cancelarul Willy Brand, în l970 încheie tratate cu URSS şi Polonia, recunoscând ca inviolabile graniţa ODER-NEISSE; în l972 tratat cu privire la relaţiile dintre cele două state germane; în l973 ambele state sunt admise în ONU. R.D.G. respinge programul reformator al lui Gorbaciov. În l989 Cehoslovacia şi Ungaria îşi deschid graniţele lor cu Austria şi sute de mii de cetăţeni est-germani se refugiază în R.F.G. În martie l989 mari manifestaţii pentru democraţie în R.D.G. La 9 noiembrie l989 cade zidul Berlinului; PSUG renunţă la monopolul puterii. În l990 primele alegeri libere în R.D.G.; în l990, la l iulie, cancelarul Helmut Kohl cancelarul RFG, şi reprezentantul guvernului „marii coaliţii” din RDG semnează tratatul de reunificare a celor două state germane. Cele 4 mari puteri victorioase în l945 semnează un tratat prin care renunţă la vechile lor drepturi asupra teritoriului german. Germania îşi redobândeşte suveranitatea de stat. Bundestagul constituit după primele alegeri pangermanice alege ca sediu al parlamentului şi guvernului Berlinul. Statul: este republică parlamentară, stat federal, potrivit Legii Fundamentale din l949 care în l990 devine Constituţia Germaniei unificate. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Adunarea Federală sau Bundestsagul şi Consiliul Federal sau Bundesratul); cea executivă de un guvern federal, numit de Bundestag, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.