Wilhelma (gradina zoologica-botanica)

Wilhelma din Stuttgart este singura gradina zoologica si botanica din Germania, fiind infiintata la initiativa regelui Wilhelm I. Cu o suprafata de cca 30 de hectare (suprafata a 40 terenuri de fotbal) si adapostind in jur de 9000 de animale din 1000 de specii si 6000 de tipuri de plante, Wilhelma esta una dintre cele mai mari gradini zoologice, nu doar din Germania, ci chiar din intreaga lume. 2,1 milioane de vizitatori anual confirma acest lucru. Wilhelma este deschisa 365 de zile pe an, intre orele 8:15-18:00. Pretul este de 12 euro/adult si 6 euro/copil, insa se poate opta si pentru un bilet de familie (parinti si copii), care costa 30 euro. Biletele se pot cumpara fie de la automatele de la intrare, fie de la casa. Gradina dispune si de o parcare proprie cu 3 etaje, pretul fiind de 1 euro/ora. Daca ramaneti mai mult de 4 ore, pretul este de 5 euro pentru intreaga zi. Wilhema adaposteste orhidee, camelii, azalee, magnolii, cactusi, plante tropicale, la acestea adaugandu-se miile de animale, printre care amintesc: maimute, foci, zebre, girafe, ursi polari, ursi bruni, tigri, lei, pantere, rinoceri, hipopotami, elefanti, crocodili, pinguini, struti, papagali, flamingo, pelicani si multe altele. La acestea se adauga acvariul si insectariul. Gradina dispune si de o ferma, unde vizitatorii pot lua contact cu diferite animale domestice (de la hranitul iedutilor, oitelor pana la calaritul magarusului-asta pt. copii). Deasemenea gradina este dotata si cu locuri de joaca special amenajate pentru copii. Daca vi se face sete sau foame, nici o grija. Exista un restaurant in regim "impinge tava", unde va puteti trage sufletul savurand o bere sau o portie de cartofi cu carnati si nu numai. In concluzie, Wilhelma este un loc care nu trebuie ratat. Combinatia dintre o gradina botanica si una zoologica, la care se mai adauga si cateva cladiri istorice, construite in stil oriental, m-au convins ca acest loc merita vizitat.

Sigmaringen - un orasel incantator

O noua zi de vara, o noua destinatie. De data aceasta am ales sa vizitez Sigmaringen, un orasel pitoresc de cca 16.000 de locuitori, insa cu o importanta deosebita pentru istoria moderna a Romaniei, caci aici se nasteau Carol I si Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, primii doi regi ai Romaniei. Sigmaringen se afla la aprox. 100 km departare de Stuttgart si la 50 km departare de mai celebrul Hohenzollern Schloss. De la Hohenzollern Schloss la Sigmaringen se ajunge in aprox. 30 minute. Putin mai complicat a fost in Sigmaringen. Din cauza lucrarilor stradale, o parte din Mühlbergstrasse (chiar in zona podului peste Dunare, care leaga Mühlbergstrasse de Fürst-Wilhelm-Strasse) era restrictionata accesului cu masina, iar GPS-ul meu insista sa foloseasca aceasta ruta. A trebuit sa ma mai invart pe stradutele din Sigmaringen, pana ce GPS-ul mi-a dat alta ruta. Am parcat masina in zona centrala (la 100 m de aleea pietonala) la Parkhaus in der Bahnhofstrasse (cam 30 centi/ora), iar apoi ne-am indreptat spre leaganul de piatra al Hohenzollernilor, castelul Sigmaringen. La nici 100 m de locul de parcare se inalta semet pe o stanca, pe malul Dunarii, cuibul Aquilei negre, asa cum l-a numit generalul Ney, cand a fost intrebat de Napoleon ce castel este acesta (Aquila neagra este simbolul casei regale prusace, o alta ramura a Hohenzollernilor, care va da imparatii Germaniei). Castelul este mentionat pentru prima data in 1077, fiind transformat dintr-un fort pe malul Dunarii, intr-un castel extrem de elegant. Vizitarea castelului este o calatorie in timp. Camerele si saloanele frumos mobilate, picturile si portelanuri pretioase ne ofera o imagine splendida a timpurilor de odinioara. In Sala Armelor descoprim cea mai mare colectie privata de arme din Europa, cu exponate din Evul Mediu pana in prezent. Dupa vizitarea castelului, recomand si o plimbare in jurul sau si pe malul Dunarii. Dupa ce ne-am invartitit in jurul castelului si ne-am plimbat pe malul Dunarii admirand lebedele, am poposit la una din terasele, care se insira de-a lungul aleei pietonale din fata primariei, pentru a ne potoli setea cu o bere rece. Am remarcat faptul ca fiecare oras/zona isi promoveaza berea locala (nu am vazut sa se vanda la terase decat marca berii locale-o idee buna pentru sustinerea afacerilor locale). In afara de castel, mai puteti admira: - Das Rathaus - primaria, in coltul vestic al acesteia este sculptat Sigmar, fondatorul istoric al orasului. - Marktbrunnen - fantana din fata primariei, o reprezentare a grafului Johann von Hohenzollern-Sigmaringen. - Hedinger Kirche- biserica, care dateaza din 1680. - Josephskapelle - Capela a fost construită în 1629 de către arhitectul renascentist Hans Albertal din Dillingen. Interiorul in stil baroc a fost realizat de Nikolaus Schütz si Josef Ignaz Wegscheider in anul 1739. Capela lui Iosif se află lângă biserica parohială St. Johann, o alta destinatie interesanta. - Runder Turm - un turn de aparare, care astazi gazduieste un muzeu al istoriei orasului. - Das Fidelishaus - "Nascut sub numele de Mark Rey in Sigmaringen, in anul 1577, Sfantul Fidelis a practicat mai intai avocatura, fiind sfatuitorul aristocratilor din Europa, dupa o vreme despartindu-se de acestia si ajungand un aparator al celor sarmani. In anul 1612, a devenit calugar Franciscan Capucin, luandu-si numele de Fidelis. Misionar la Grisons, in Elvetia, a avut atat de mare succes in convertirea oamenilor incat protestantii locali au pretins ca este un spion al austriecilor. Injunghiat de moarte in biserica din Seewis, in anul 1622, a fost canonizat mai tarziu de catre Papa Benedict al XIV-lea. " - Prinzenbau - a fost resedinta printesei Amalie Zephyrine, adapostind astazi Arhivele de stat pentru Tübingen și Hohenzollern. - Leopoldplatz, unde se gaseste statuia ecvestra a printului Leopold, fratele mai mare al lui Carol I, regele Romaniei. - Hoftheater - cladirea a fost achizionata de printul Anton Alois in 1826 si transformata intr-un teatru, care putea gazdui 149 de spectatori. Astazi cladirea functioneaza ca cinematograf. Incheind aceasta descriere, recomand celor care trec prin zona (celor care se indrepata spre izvorul Dunarii sau muntii Padurea Neagra si nu numai lor) un scurt popas de cateva ore la Sigmaringen. O plimbare pe stradutele pline de istorie sau pe malul Dunarii are darul de a te incarca cu energie.

Castelul Hohenzollern - castelul Familiei Regale a Prusiei

Vazusem anul trecut, pe unul din canalele germane de televiziune, un reportaj despre acest castel si mi-am zis ca trebuie sa ajung si eu acolo, astfel, in aceasta vara, am organizat o vizita la Burg Hohenzollern. Intre Frankfurt si Burg Hohenzollern sunt 270-280 km, pe care ii parcurgi in 2,5-3 ore pe autostrazile germane. Eu am folosit ruta Frankfurt-Karlsruhe-Stuttgart-Tübingen-Hechingen-Burg Hohenzollern, iar pe la 10:30 eram in parcarea castelului. Parcarea costa 2 euro intreaga zi, iar de aici la castel se ajunge fie urcand pe jos (un urcus de 30 minute), fie folosind autobuzul (statia e vis-a-vis de parcare, iar pretul e de 3 euro dus-intors sau 1,85 doar dus). Eu am ales varianta urcatului pe jos, pentru a ma bucura de o plimbare prin padure, insa nu recomand asta celor mai in varsta sau celor cu probleme de sanatate. Cele cateva sute de scari parcurse la urcare si coborare au facut sa-mi tremure picioarele intr-un mod incontrolabil (pur si simplu nu puteam sa ma opresc din tremurat, asta din cauza lipsei conditiei fizice). In parcare se mai gaseste un restaurant si un magazin de suveniruri. Dupa 30 de minute de urcat prin padure am ajuns in final la Eagles’s Gate, intrarea principala a castelului, unde se afla si casa de bilete. Pretul biletului este de 5 euro (fara interiorul castelului) sau 10 euro (cu interior) /adult si 5 euro/copil. Pentru familiile cu copii exista posibilitatea achizitonarii unui bilet familial, care permite accesul (curte+interiorul castelului) a 2 adulti cu pana la maxim 4 copii. Pretul este de 25 euro. Castelul este deschis in fiecare zi (cu exceptia Ajunului Craciunului), intre orele 10:00-17:30 in sezonul de vara (16 martie-31 octombrie) si intre 10:00-14:30 in sezonul de iarna. Am cumparat biletele si am intrat in castel, in lumea printilor si printeselor, inaintand pe drumul spiralat care leaga Eagles’s Gate de Torturm (Turnul Portii) si admirand zidurile gigantice si de nepatruns, efortul oamenilor, care au ridicat asemenea constructie si bine-inteles panorama, pe care o ofera castelul asupra regiunii (exista si telescoape care se pot folosi contracost). Prin Torturm se ajunge in curtea interioara, unde se gasesc cele doua capele: Capela catolica Sf. Mihail si capela protestanta; o terasa, un restaurant, un tun si un magazin de suveniruri. Dupa plimbarea prin curtea castelului, ne-am hotarat sa intram si in castel si ne-am asezat pe scarile de la intrare, in asteptarea ghidului nostru. Vizitarea interiorului castelului se face doar cu ghid. Castelul ofera turistilor si tururi in alte limbi straine: - pentru engleza-in cursul saptamanii, la ora 14:00, iar sambata si duminica, la 11:30,14:00 si 16:30. - pentru franceza, spaniola, italiana, japoneza, chineza si rusa doar pentru grupuri mari si cu programare facuta in prealabil. Turul dureaza 50 de minute, timp in care se viziteaza doar cateva camere. Parerea mea este ca exteriorul este mult mai interesant. Nu am putut face poze in interior, deoarece este strict interzis, dar am sa atasez cateva imagini gasite pe internet, pentru ca voi sa va faceti o imagine de ansamblu. Turul incepe din Stammbaumhalle (Sala arborelui genealogic), unde, dupa ce ne-am incaltat cu “papucii de vizita”, ghidul ne-a prezentat istoria familiei de Hohenzollern. Peretii camerei sunt pictati si ne prezinta arborele genealogic al familiei Hohenzollern, pe una din ramuri putandu-se observa si regii nostri, Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea si Mihai I. Din Sala arborelui genealogic am intrat in Grafensaal (Sala contelui), sala petrecerilor, care m-a impresionat cel mai mult. Urmatoarea oprire a fost in biblioteca, unde nu am vazut carti :), ci peretii frumos pictati, care prezinta diferite evenimente importante din istoria familiei de Hohenzollern. Am continuat cu Salonul regelui si Salonul reginei, cunoscut si sub denumirea de Blauer Salon (Salonul albastru), din cauza albastrului, care domina incaperea. De altfel, albastru este culoarea ramurii prusace a Hohenzollernilor, al carul sef este astazi printul Georg Friedrich. Ramurii Hohenzollern-Hechingen ii este atribuita culoarea rosie. Castelul este in proprietatea ambelor familii, albastrii detinand 1/3 din castel, iar rosii 2/3. Pe peretii Salonului albastru atarna portretele reginei Luiza, sotia regelui Frederic Wilhelm al III-lea; imparatesei Augusta, sotia imparatului Germaniei, Wilhelm I; imparatesei Victoria, fiica reginei Victoria a Marii Britanii si sotia imparatului Germaniei, Frederic al III-lea. Turul s-a incheiat prin vizitarea Schatzkammer (Camera tezaurului), unde, pe langa diverse armuri, arme si alte obiecte, care au apartinut Hohenzollernilor, am putut vedea si Coroana regelui Prusiei si sceptrul.

Muzeul Mercedes - o istorie a automobilului

Daca ajungeti in Stuttgart, nu trebuie sa ratati Muzeul Mercedes-Benz, indiferent daca va plac masinile sau nu. Situat in partea de est a orasului, pe Mercedesstrasse 100, muzeul se afla chiar in fata portii principale a fabricii Mercedes-Benz Untertürkheim si la 100 m de Mercedes-Benz Arena, stadionul celor de la VfB Stuttgart. Proiectata de arhitectii olandezi Ben van Berkel si Caroline Bos, cladirea muzeului, inaugurata in 2006, te lasa fara cuvinte, uimind prin arhitectura moderna si design-ul unic. Inalta de 47,5 m, cladirea de 9 etaje cu cei 16.500 m2 de spatiu expozitional, imita la interior forma spiralei duble a ADN-ului uman si adaposteste peste 1500 exponate si 160 autovehicule. Muzeul Mercedes-Benz este o invitatie la o calatorie in timp prin cei 120 de ani de istorie a automobilului. Muzeul este deschis de marti pana duminica, intre orele 9:00-18:00 (casa se inchide la ora 17:00), iar pretul biletului este de 8 euro pentru adulti si 4 euro pentru copiii intre 15 si 17 ani. Copiii sub 14 ani au acces gratuit. Dupa cumpararea biletelor mergeti spre lift, unde se afla un birou, de unde puteti lua audioghidurile, care sunt atat in germana, cat si in engleza. Liftul te urca pana la etajul 8, de unde, doua trasee in spirala te poarta, de-a lungul vastei colectii, pana la punctual initial de plecare. Primul traseu este o incursiune in istoria brandului, de la inventarea automobilului pana astazi. Astfel, “camerele legendelor”, in numar de 7 (Pioneers-1886-1900, Birth of the brand-1900-1914, Times of change-1914-1945, Post-war Miracle-1945-1960, Visionaries-1960-1982, Moving the world-1982-astazi, Silver arrows-Curse si recorduri), prezinta cronologic istoria acestei marci legendare, precum si principalele evenimente care au avut un impact deosebit asupra lumii. Cel de-al doilea traseu prezinta, in cadrul a 5 colectii (Voyagers, Carriers, Helpers, Celebrities si Heroes), vehiculele marcii Mercedes, de la masinile de lux specifice fiecarei epoci la banalele autovehicule, pe care le vedem in viata de zi cu zi (masini de politie, pompieri, ambulante, autobuze). Tot in cadrul acestor colectii descoperim si autovehiculele, care au apartinut unor celebritati, spre exemplu papamobilul Papei Ioan Paul al II-lea sau masinile imparatilor Wilhelm al II-lea al Germaniei si Hirohito al Japoniei. Spre final, puteti admira o pista de curse, unde sunt expuse, alaturi de celebrele “Sageti argintii”, masini de curse, de la cea mai veche la masinile de Formula 1 de astazi. Sunetul masinilor de curse, care se aude pe fundal, completeaza aceasta imagine si te face sa simti atmosfera curselor de masini. Pentru senzatii mai puternice exista si un simulator de curse, care te smuceste in toate partile, proiectandu-te in lumea curselor de masini. Deasemenea, dupa incheierea turului, vizitatorii se pot relaxa intr-o cafenea sau intr-un restaurant. Aceasta a fost experienta mea in lumea Mercedes, experienta pe care as repeta-o oricand, desi nu sunt un admirator infocat al masinilor.

Despre Hamburg.........

Hamburg, al doilea oras ca marime din Germania dupa capitala Berlin, cu o populatie de 1,8 milioane de persoane, este unul dintre cele mai populare destinatii turistice din tara. Cunoscut pentru frumusetea pitoreasca si cladirile istorice, Hamburg este un oras ce trebuie vizitat. Situat in partea de nord a Germaniei, este unul dintre cele saisprezece state federale ale Republicii Federale Germania. Eforturile orasului de a-si pastra verdeata sunt laudabile. Peste tot in oras exista parcuri frumoase, curate, cu nenumarate specii de plante bine ingrijite. Curiozitati despre Hamburg Numele oficial Hamburg este oficial cunoscut ca Orasul liber si hanseatic Hamburg. Acest nume provine de la primul castel construit aici, din ordinul imparatului Charlemagne in anul 808 d.Hr.. Hamburg este astazi centrul cultural si economic al Nordului Germaniei. De sapte ori mai mare decat Parisul Cu o suprafata de 755 km patrati, suprafata Hamburg-ului este de sapte ori mai mare decat a Parisului si de doua ori mai mare decat a Londrei. Spatiul de trai pe persoana in Hamburg este in medie de 30 de metri patrati pe persoana, facand astfel Hamburg-ul orasul cu cel mai mare spatiu mediu de trai din lume. Orasul gazduieste 1,8 milioane de locuitori, ceea ce il face mai mult un stat decat un oras. Gazduieste al doilea port ca marime din Europa Peste 13.000 de nave intra in portul imens Hamburg, situat pe raul Elba. Acoperind o suprafata de 74 de km patrati, portul Hamburg este cel mai mare port din Germania, al doilea in Europa si al treilea in lume (dupa New York si Londra). Portul orasului este locatia marilor companii de rafinare a petrolului. Acesta este motivul pentru care Hamburg-ul este cunoscut si sub numele de "Gateway to the World". Numit "orasul raurilor" Un numar mare de rauri si canale trec prin Hamburg, de unde provine si denumirea de " orasul raurilor". Mai mult decat atat, cu peste 2500 de poduri, Hamburg este cunoscut pentru faptul ca are mai multe poduri decat Venetia sau Amsterdam. Hamburg este cel mai verde oras din Germania 14% din oras este alcatuit din spatii verzi, cum ar fi parcuri, rezervatii naturale si gradini. In plus, aproximativ jumatate din zona metropolitana este invaluita in verdeata! Acesta este motivul pentru Hamburg a fost „incoronat" cu titlul de "cel mai verde oras din Germania". Ce face Hamburg-ul un oras unic este lipsa zgarie-norilor. Aici nu se gasesc cladiri cu mai mult de 10 etaje. Pentru a pastra peisajul pitoresc din jurul lacului Alster, este o regula ca toate cladirile din jur sa fie albe cu acoperisuri aramii. Obiective turistice in Hamburg In Hamburg se gasesc mai mult de 31 de teatre, 50 muzee de stat si private, 6 sali de muzica si 10 cabarete, care atrag mii de turisti in fiecare an. In plus, vremea in Hamburg este destul de placuta pe durata verii, atragand si mai multi turisti. Unele dintre destinatiile turistice cele mai apreciate si vizitate sunt: Lacul Alster Acesta este unul din cele mai frumoase si pitoresti locuri pe care Hamburg-ul le are de oferit turistilor. Afluent al raului Elba, lacul Alster nu este un paradis doar pentru marinari, iubitorii de canoe si turisti, ci este pretuit si de catre localnici. Industrializarea rapida din timpul secolului al 13-lea, inclusiv formarea unui baraj de apa, a dus la formarea a doua lacuri artificiale pe lacul Alster. Lacul exterior Alster si cel interior (numit Binnenalster) sunt astazi extrem de populare. Plimbarile cu barca si croazierele de pe canalele Alster traverseaza intregul oras, dovedindu-se cele mai bune alegeri pentru a vedea Hamburg-ul. In timpul verii lacul este plin cu barci cu vele, cu toate acestea, iarna este cel mai bun anotimp pentru a vizita acest loc, intrucat lacul inghetat permite patinajul pe gheata. Primaria din Hamburg Primaria din Hamburg, ce dateaza de 100 de ani, merita o vizita. Construita intr-o perioada marcata de opulenta si bogatia, aceasta cladire masiva cuprinde 647 de camere, dintre care majoritatea sunt realizate din lemn sau aur. Este o oprire perfecta pentru a admira frumusetea istorica a orasului. Primarie reprezinta sediul central atat pentru oras cat si pentru guvernele administrative de stat (Parlament si Senat). Curtea primariei este cunoscuta ca unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din oras. Se poate face un tur cu ghid in interiorul primariei, interioarele uimindu-va cu adevarat. Fantana Hygieia prezenta in centrul curtii primariei din Hamburg afiseaza o statueta feminina din bronz reprezentand sanatatea si invingerea dragonului ce simbolizeaza holera. Hamburger Dom Avand loc de trei ori pe an, ierna, primavara si vara, Hamburger Dom este cel mai mare festival public desfasurat in regiunea de nord a tarii. Atragand aproximativ 9-10 milioane de vizitatori in fiecare an, celebrul festival incepe cu o parada urmata de o perioada de divertisment de o luna. Targul se intinde pe o suprafata de 3 km si dispune de carusele uriase, plimbari high-tech, roller coastere, focuri de artificii, corturi de bere, delicii specifice cum ar fi vata pe bat, turta dulce etc. si multe alte activitati. Roata gigantica este o mare atractie in special pentru ca ofera privelistea magnifica a intregului oras. Hamburger Dom este cel mai lung festival care are loc in regiune, intinzandu-se pe o perioada de 31 de zile. Piata de peste Altona O alta atractie turistica neobisnuita dar populara in Hamburg este piata de peste Altona, unde se vinde orice de fapt (impreuna cu miliardele de soi de peste). Aceasta piata colorata si aglomerata a fost deschisa in 1703, si are loc in fiecare duminica, de la 5:30 am la 9 am. Atractia cheie a acestei piete este Licitatia de peste, unde sunt vandute tone de peste proaspat. Exista, de asemenea, un restaurant care ofera muzica live pentru divertismentul cumparatorilor. Blankenese Blankenese, destinatia pitoreasca de pe malul nordic al raului Elba, a fost candva un sat pescaresc preferat de catre capitanii de nave pensionati. Astazi, este extrem de popular printre localnici ca un loc de evadare in weekend, aici traind cativa dintre cei mai bogati oameni. Vilele sale primitoare si casele cu acoperis de paie de pe raul Elba atrage zeci de turisti. In sat se gasesc si cafenele, sali de cinema, restaurante, magazine si piete saptamanale cu vanzare de fructe si legume proaspete. Blankenese este situat pe o regiune foarte deluroasa, fiind plin de trepte. Este o locatie excelenta pentru o excursie de o zi. Pe langa aceste destinatii turistice mentionate, in Hamburg se pot vizita si Planetariul (cel mai actualizat planetariu din lume), Hagenbecks Tierpark (prima gradina zoologica din lume cu custi in aer liber), Muzeul de Arta din Hamburg, portul Hamburg (cel mai mare port din Republica Federala Germania), Biserica Sf. Michaelis (obiectiv cultural in Hamburg), gradina japoneza (cea mai mare dintre gradinile japoneze din lume).

Despre Dormund..........

Am vizitat acum cateva saptamani orasul Dortmund. Vreau sa descriu pe scurt mica mea calatorie avand in vedere ca am fost pentru prima data. Dupa aterizare am luat autobuzul express din fata aeroportului. Se iese din aeroport pe la etajul 1, statia este chiar in fata, semnalizata printr-un indicator. Autobuzul soseste din ora in ora, programul exact il puteti vizualiza aici. Plata de 7 euro se face direct la sofer. Atentie! Nemtii sunt foarte exacti si la ora fixa pleaca din statie. Eu am intarziat 5 minute si a trebuit sa stau pana a venit urmatorul autobuz peste o ora. Drumul pana in oras dureaza 22 minute dupa cum spun ei pe site si asa este. Autobuzul te la sa in fata garii centrale si de acolo l-am luat si la intoarcere ca sa plec spre aeroport. Gara este ok, far afete dubioase. Orasul in sine nu este fenomenal, eu l-am vizitat in interes de serviciu dar am avut timp si pentru cumparaturi. Acum despre hotel: Unique Novum Dortmund Hauptbahnhof Hotelul este la 10 minute de mers pe js de la gara. Se pot urca scarile (se vad... sunt multe!!) si se face dreapta pe strada principala si ajungi imediat in fata hotelului. Hotelul este super ok, curat si la receptie am stat pentru cazare cam 5 minute. Liftul este foarte mic pentru un hotel de 4 stele. dar sunt 2 asa ca daca sunteti mai multi trebuie sa va impartiti;) In holul hotelului m-a fascinat faptul ca aveau amplasate cateva acvarii mari cu niste pesti si plante bine ingrijite. Nu perfecte dar... asta e, eu sunt pasionata asa incat sunt si ceva mai critica. Mobilierul este unul "regal", de epoca, foarte frumos si bine ingrijit. M-a impresionat intr-un mod placut mai ales ca erau si comode. Camera in sine este spatioasa, foarte curata. Au un TV LCD, cu diagonala mare dar 90% din posturi sunt in germana. Noroc ca am prins si CNN, de prosturi romanesti internationale nici pomeneala. Baia avea sapunul/samponul in recipient din care iti luai cat trebuia fara acele sticlute de unica foosinta dar a fost ok pt ca era de calitate. Lipsa prosop baie, papuci baie. Nu am de facut reclamatii, totul a fost ok mai ales ca era foarte liniste noaptea si o caldura super. Am avut in camera 3 calorifere mari care ardeau daca le dadeai pe maxim. M-a deranjat internetul wireless, functiona destul de dificil. Asa cum am spus, am avut timp de cumparaturi, in fata hotelului se desfasura una dintre principalele strazi comerciale. De retinut datorita reducerilor: C&A, un mall cu preturi diverse, inca o retea de magazine, am uitat cum se numea dar era cu etaj, imposibil de ratat. Toate pe aceeasi strada. Am prins si perioada de reduceri asa ca am prins o gramada de chestii interesante. Dupa o zi petrecuta in oras, nu as recomanda mai mult pe aici, decat poate celor ce vor sa savureze liniste citadina si pace sociala. Venind din Bucuresti unde noile terase de pe Lipscani s-au umplut cu silicoane si cocalari imbracati in alb, apreciezi aici localnicii care se plimba prin centrul primitor al Dortmund-ului, mancand cate un wurst de jumatate de metru sau stand la terase band bere si cantand. Apreciezi si iepurii care alearga liberi si fac sex in parcul central. Actiunea este concentrata in inelul orasului istoric, pedestru, si in cartierul cu baruri Kreuzviertel, totul in ritm relaxat, local. Cel putin cand nu sunt meciuri cu Borusia Dortmund, mandria culturala a orasului. Imaginea Dortmundului are trei repere: trecutul comercial-industrial, traditia berii si reputatia fotbalistica. Daca primul se regaseste in muzeele din circuitul industrial al Westfaliei sau cel hanseatic, simboluri ale berii si fotbalului se intalnesc la orice pas. Chintesential german, pisoarul de la hostel are, spre exemplu, forma de stadion, iar cu jetul poti sa trimiti o minge mobila catre poarta. Fun! Mi-a placut, insa, caracterul dat de arhitectura – similara cu ce gasim in Belgia sau Olanda. Desi forma actuala a constructiilor este relativ recenta, surprize Art Nouveau se regasesc in orice directie. M-a surprins si faptul ca, desi este un oras relativ mare (600 000), cunoscut pentru shopping si industrie hi-tech, predomina atmosfera rezidentiala: oameni care alearga, gradini cu trandafiri, arbori seculari – coroane impecabile, blocuri cochete ce nu depasesc trei etaje. De la 19:00 se face liniste. In spatele hostelului am vorbit cu un neamt de varsta mea care isi plivea morcovii. Zborurile Bucuresti-Dortmund sunt “dirt cheap” cu Wizz Air (76 RON) si traseul poate fi folositor daca vreti sa ajungeti in nord-estul Germaniei sau zbura la fel de ieftin, in tranzit, catre Polonia. Sau daca vreti sa vedeti cum se traieste intr-un oras normal, facut pentru oameni cu vieti normale.

Garmisch-Partenkirchen

Garmisch-Partenkirchen este o comună-târg din districtul Garmisch-Partenkirchen, landul Bavaria, Germania, unde au avut loc Jocurile Olimpice de iarnă din 1936. Cu toate că are în anul 2009, o populație de 25.953 loc. localitatea n-a fost declarată oraș, ea însă fâcând parte din cele 13 comune importante din Bavaria. Garmisch-Partenkirchen se află într-o depresiune unde conflueză apele curgătoare Loisach, Partnach. La sud de comună se află Zugspitze, cel mai înalt munte din Germania. În apropiere se află munții: Kochelberg (870 m), Hausberg (1340 m) pe care se află un teleferic și oferă în sezonul rece posibiltatea practicării sporturilor de iarnă. Comuna cuprinde cartierele Garmisch și Partenkirchen, ca și localitățile Wamberg și Kaltenbrunn. Mulțumită climei din regiune, Garmisch-Partenkirchen a devenit o stațiune balneo-climaterică. Partenkirchen este amintită încă din perioada romană ca „Partanum“ . Ea era amplasată pe drumul comercial situat pe Valea Lech o ramificație a drumului Via Claudia. Acest drum a fost folosit de trupele lui Drusus și Tiberius (sec. XV î.Hr.), de a pătrunde în regiunea din nordul Alpilor. Sunt de fapt 2 orășele, sătuce le-aș spune: Garmisch și Partenkirchen, unite printr-un decret al lui Hitler în 1936 pentru a putea organiza Jocurile Olimpice de Iarnă în Germania. Acum știu de unde "îl cunosc", cine nu a auzit de celebrele pârtii sau de trambulina pentru sărituri cu schiurile din acest orășel aflat la granița Germaniei cu Austria? Ne-am rezervat o după-amiază să vizităm "perla stațiunilor montane" din Alpii bavarezi situată la nici 60 de kilometri de Innsbruck. Primele senzații în Garmish-Partenkirchen: frig, o atmosferă oarecum lăptoasă de atâta umezeală, miros discret de brad de la stivele de lemn aranjate nemtește, la milimetru și de la pădurile din împrejurimi. Stăduțe înguste șerpuiesc printre casele tradiționale bavareze pictate, cu grijă și în culori pastelate. Motive religioase, istorice sau simple scene din viața localnicilor împodobesc și parcă dau viață acestor clădiri vechi, oricum stimulează imaginația, parcă ești în povești. Tresar în fața primului magazin cu vitrina decorată ca de Sărbatori, dar nu, e august și mai sunt cinci luni până la Crăciun. Și totuși mă bucur ca în zilele copilăriei de miile de soldăței de lemn aliniați, de zânele cu aripi și cu ochii mari, de renii și ursuleții din vitrine, sub brazii împodobiți...Cum ar fi să lucrezi într-un astfel de magazin tot anul? Mai poți trăi acele minunate clipe "de sub brad" la intensitatea meritată? Parcă și trecătorii, turiști cel mai probabil, erau cuprinși de febra cumpărăturilor de sărbători, toți cărau sacoșe, erau relaxați la shopping, rumeni în obraji și îmbrăcați la "patru ace". Și pentru că nu era de ajuns, în centrul orașului "umbrit' de masivul Zugspitze, cu cel mai înalt vârf muntos din Germania ( peste 2.960 de metri altitudine), luăm masa la un restaurant foarte aglomerat a cărui specialitate este...cum ați ghicit?! ...ciolanul de porc. Și nu orice fel de ciolan, ci unul imens, fiert în bere și stins în ulei până ce șoriciul crocant a făcut bășicuțe... La restaurantul Zum Wildschutz, unde se servesc porții uriașe și gustoase că doar de aceea trebuie să aștepți să se elibereze o masă sau să-ți faci programare, mi-am schimbat părerea despre ciolanul de porc. În bine, bineînțeles. :) Când ai 120 km de piste în șapte pârtii diferite poți să nu te gândești tot timpul la siluetă. Ai de unde alege să schiezi, aici există două mari zone dedicate: platoul Zugspitze și zona clasică Garmisch-Partenkirchen cu Hausberg, Kreuzeck și Osterfeld cu faimoasele piste de cupă mondială, cu zeci de kilometri de pârtii. Și totuși nu a nins, a plouat insă mărunt și insistent, făcând de prisos ascensiunea pe Zugspitze și lăsându-mă cu întrebarea cum e în Garmisch-Partenkirchen de Crăciun dacă în plină vară miroase a sărbători? Pârtiile de pe versanții a 3 munți, Hausberg, Kreuzeck și Alpspitze se unesc în zona Garmisch - Classic, unde se află astfel 40 de kilometri de pârtii, situate la o altitudine de la 700 la 2.050 de metri. Zona Hausberg, cu părtiile ei mai de dificultate ușoară în mare parte, este mai populară în rândul familiilor cu copii și printre schiorii începători. Există o zonă dedicată celor mici, Kinderland, unde aceștia pot lua lecții de schi de la monitori de schi profesioniști.

Casa lui Hitler din Alpi

Acest traseu este ideal pentru a descoperii Alpii Bavariei si pentru a face o incursiune in istoria recenta. Desi Berchtesgaden este un incantator orasel in Alpii de la sud de Salzburg, faptul ca a fost ales de Hitler pentru resedinta personala – Berghof – i-a umbrit usor farmecul de destinatie pasnica montana, insa in acelasi timp a contribuit intr-un mod exceptional la sporirea celebritatii Alpilor Bavarezi, astazi Berchtesgaden fiind unul din cele mai vizitate locuri din Germania. Traseul are ca punct de pornire Zell am See, insa in apropiere de Zell am See se gaseste localitatea Bruck am der Grossglocknerstrasse – un mic orasel situat la intersectia dintre soseaua alpina Grossglockner si drumul ce urmeaza valea Salzachului. Localitatea in sine nu are nimic spectaculos, insa este interesant de stiut faptul ca pana in 1936 s-a numit Prugg in Pinzgau – denumire purtata inca din 1277. Numele a fost schimbat cu ocazia construirii soselei alpine Grossglocknerstrasse, iar numele de astazi inseamna “Pod peste drumul Grossglockner-ului”. Trecand de Zell am See, veti urma valea Saalachului de la Maishofen pana la Saalfelden am Steinernen Meer. Doua obiective atrag atentia aici: Muzeul local amenajat in castelul Ritzeln – o fascinanta colectie de minerale dar si multe exponate populare si traditionale specifice regiunii Pinzgau – costume, unelte, instrumente etc. si Muzeul Instrumentelor Muzicale Populare – o vasta si interesanta colectie de instrumente muzicale traditionale adunate din toate colturile lumii. Incepand de la Saalfelden, veti putea admira pe partea dreapta pe drumul care duce prin Weissbach si St. Martin catre Germania, platoul calcaros Steinernes Meer ( Marea de Piatra ) – un spectaculos platou suspendat preponderant la peste 2000 m altitudine, parte a Alpilor Calcarosi (Kalkalpen). De asemena, aici, peste 800 de pesteri au fost descoperite si cartate pana acum. Cel mai spectaculos varf – Schönfeldspitze – desi nu este cel mai inalt, este simbolul tinutului Berchtesgaden din Germania. Foarte aproape de Weissbach veti avea ocazia sa vizitati Lamprechtshöhle – una din cele mai extinse pesteri din lume si totodata una din pesterile cu cele mai multe intrari. Turul dureaza aproximativ 45 de min. Un pic mai sus, chiar in Weissbach – Cheile Seichsenberg – Seichsenbergklamm sunt poarta de intrare catre mai multe trasee turistice din zona, insa daca nu aveti in plan o ascensiune montana, puteti vizita doar sectorul de chei – vizita dureaza maxim o ora si jumatate. Mergand mai departe, in apropiere de St. Martin, maiestria naturii in a sculpta calcarul, isi mai spune inca odata cuvantul – – un spectaculos sector de chei creat de un afluent al Saalach-ului. De aici inainte incepe urcusul catre pasul Strub, pas aparat in timpurile medievale de o impunatoare fortareata – Festung Pass Strub ( 1282- 1809) – astazi se pot inca vizita ruinele acesteia distrusa de trupele lui Napoleon in 1809. Ruinele se afla foarte aproape de Lofer – una din cele mai importante statiuni turistice din Landul Salzburg. Drumul continua catre Unken, si foarte aproape de granita cu Germania, ajungeti in pasul Steinn. Foarte aproape de pas, sunt cheile Innersbach ( se urca din Reith bei Unken). De la granita pana la Berchtesgaden mai sunt 25 de km. Odata ajunsi in Berchtesgaden, fie puteti lua pranzul intr-unul din numeroasele restaurant traditionale din centrul orasului, fie puteti porni intr-o vizita a acestuia. Sunt multe obiective ce starnesc interesul aici, insa cele pe care trebuie sa le punctati obligatoriu sunt: Centrul vechi al orasului – probabil cea mai vie expresie a spiritului bavarez – case impunatoare si frumos decorate, mici detalii foarte interesante – aici atrage atentia Hirschenhaus – o casa din 1594 care are una din cele mai vechi fresce nereligioase “fatada cu maimuta”; Castelul Berchtesgaden – resedinta a familiei regale a Bavariei incepand din 1810; Memorialul si centru Educational al celui de-al doilea razboi mondial; Adventure Mine Berchtesgaden –un parc tematic de peste 6000 mp pentru toata familia avand ca tema centrala minele de sare. In apropiere de oras, merita sa vizitati Distileria de Schnaps de gentiene – care functioneaza in Unken, inca din 1609, Muzeul Locomotivelor din Freilassing – odinioara, aici era cel mai mare centru industrial de productie al subansamblelor pentru locomotive, astazi un impresionant muzeu in care puteti admira zeci de locomotive cu aburi, diesel sau electrice, precum si o multiume de alte exponate specifice cailor ferate, evident, o scurta excursie pana la lacul Konigsee nu trebuie ratata. Cel mai celebru obiectiv touristic este fara indoiala Cuibul Vulturului sau Kehlsteinhaus. Constuita in numai 13 luni odata cu cel mai inalt drum din Germania la ordinele lui Martin Borman, cabana alpina, a fost daruita lui Hitler cu prilejul cele de-a 50-a aniversari a acestuia. Cabana a fost folosita deseori de Hitler dar si de alti officiali nazisti pentru diverse evenimente diplomatice sau oficiale. Cel mai notabil eveniment intamplat aici a fost nunta sorei Evei Braun – Grette. Astazi cabana este deschisa publicului din Mai pana in Octombrie. De aici puteti admira o fabuloasa panorama a platoului Steinernes Meer, dar si a Alpilor Bavariei. Deseori Cuibul Vulturului este confundat cu Berghof – resedinta personala a lui Hitler, construita in 1916 de Otto Winter, cumparata de Hitler in 1933 din fonduri personale – veniturile obtinute din vanzarea cartii Mein Kampf. Berghof a fost distrus de Aliati in 1945 si niciodata reconstruit. Ca ruta de intoarcere recomandata puteti folosi drumul ce duce la Hallein si de aici pe autostrada Tauern catre locul unde sunteti cazati.

De ce stau nemţii cu chirie?

Dacă România este ţara cu cei mai mulţi proprietari din Europa (doar 4% dintre români locuiesc cu chirie), Germania se află la polul opus: majoritari sunt chiriaşii. Motivele sunt numeroase, de la legile care nu încurajează cumpărarea de locuinţe (de pildă, în Canada, există reduceri la impozit pentru cei care achiziţionează case, în România Guvernul a iniţiat programul „Prima casă” etc.), până la mentalitalitatea nemţilor, care nu suportă să fie datori la bănci (ideea de a fi „pe minus” le este total neplăcută). Mai mult, numeroşi germani (fie ei oameni săraci sau din clasa medie) nu sunt dispuşi să-şi asume costurile reparaţiei unei locuinţe, aşa cum ar trebui s-o facă în calitate de proprietari. Rezultatul este cel constatat pe piaţa imobiliară: pe germani nu-i deranjează să stea cu chirie, chiar dacă se plâng că trebuie să plătească proprietarilor tot mai mulţi bani. Un alt motiv important pentru care nemţii preferă să fie chiriaşi ar putea fi regăsit chiar în sistemul social din Germania. Astfel, oamenii din această ţară sunt ajutaţi de stat doar dacă nu deţin proprietăţi. De exemplu, statul le poate plăti din oficiu un avocat în anumite situaţii, le poate acorda o susţinere financiară lunară dacă rămân şomeri (chiar şi după terminarea ajutorului de şomaj), îi poate sprijini dacă au 50 de ani şi sunt restructuraţi de la serviciu (chiar dacă mai au până la pensie 15-17 ani de muncă), tinerii pot urma o facultate luând credit de la stat cu dobândă zero şi returnabil în 20 de ani. Mai mult, la bătrâneţe, chiriaşii germani pot fi acceptaţi într-un cămin de îngrijire (cu asistenţă medicală, dacă sunt bolnavi), chiar dacă pensia lor nu acoperă costurile. De pildă, un bătrân proprietar de casă, care suferă un accident vascular cerebral cu complicaţii şi devine neputincios, va fi internat într-un azil cu îngrijire medicală permanentă, însă cu costuri greu de suportat. Dacă pensia nu-i va acoperi aceste costuri, el va trebui să plătească din propriul buzunar diferenţa. Va fi ajutat de stat abia în momentul în care banii de pe casă vor fi „înghiţiţi” de costurile de la azil. Sigur, scapă de aceste restricţii cei care îşi trec casele pe numele altcuiva (al rudelor, al nepoţilor), însă nemţii iubesc prea mult siguranţa ca să facă aşa ceva. Este totuşi paradoxal faptul că aceşti oameni iubesc siguranţa, dar stau cu chirie. Pe de altă parte, germanii nu sunt nici adepţii cumpărării unor case pentru copiii lor, aşa cum fac românii care vor să-şi ajute odraslele aflate la început de drum. Nu putem vedea totuşi în această mentalitate o nuanţă de egoism. Nemţii consideră că îşi ajută copiii dându-le o educaţie bună, învăţându-i să fie puternici şi să se descurce singuri, nu luându-le la 18 ani o maşină Audi Q7. România: ajutoare de căldură şi pentru cei cu „n” case Spre deosebire de germani, românii preferă să fie proprietari, nefiindu-le teamă că pierd sprijinul statului. Până mai deunăzi, Guvernul a acordat ajutoare de căldură pentru sezonul rece şi celor care aveau „n” case, maşini scumpe ori pământuri întinse, în baza unei simple declaraţii de venit pe propria răspundere, semnată de beneficiar. Abia în 2009 metodologia ajutoarelor a fost modificată, în sensul că persoanele care aveau şi o altă proprietate imobiliară în afara celei de domiciliu sau terenuri de peste 1.000 metri pătraţi în oraşe, erau excluse de la ajutoare. În ceea ce priveşte costurile de la azil, românii nu-şi fac griji: ştiu că lăsându-le casele copiilor sau celor apropiaţi vor fi îngrijiţi până la moarte. După apariţia azilurilor private a apărut, pentru cei fără urmaşi, şi varianta donării casei azilului, în schimbul îngrijirii. Principalul motiv pentru care germanii nu-si cumpara case este acela ca nu-si permit. Tot omul vrea sa stea la casa lui iar in Germania aceasta dorinta este atat de mare incat exista si zicale in acest sens, de exemplu svabii spun: “Schaffe, schaffe, Häusle baue, Und net nach de Mädle schaue.” Adica “trage tare si fati casa, nu te uita dupa fete”. Faptul ca germanii ajung la pensie fara a fi propietari este cauza cea mai importanta a saraciei la batranete caci chiria este de multe ori 80% din pensie si nu se datoreaza faptului ca-si educa copiii mai bine – romanii investesc mult mai mult in educatia copiilor – ci in faptul ca statul nu-i ajuta in acest sens. Majoritatea subsidiilor de stat au fost reduse in ultimul deceniu. De multe ori aparentele insala. Unui german care plateste chirie toata viata ii ramin mai putin bani in buzunar decat unuia din Europa de Est, inclusiv Romania, care are un apartament al lui. Afirmati mai sus ca uneori chiria la pensie, la unii pensionari, este de multe ori 80% si asta ar fii una din cauzele importante a saraciei la batranete. Este f. posibil sa exista si astfel de cazuri, NU este nearealista afirmatia de 80%. Insa spre informarea Dvs. in Germania mai exista, exact pt. astfel de cazuri “Mietzuschuss” denumit si “WOHNGELD”. Cine insa dovedeste ca are o pensie sau chiar un salariu atat de mic, incat din ele nu poate sa faca fata si sa sa acopere nici macare cheltuielile de absoluta stricta necesitate cum ar fii o chirie, o intretinere la bloc, poate beneficia de o asa zisa GRUNDSICHERUNG DER RENTE. Adica daca pensia calculata pt. persoana respectiva raportata la celtuielile de absoluta strica necesitate, nu este sufiecienta se asigura o pensie din care poti sa traiesti la strictul necesar si sa-ti acoperi cheltuielile de stricta necesitate.

Berlinul, capitala Germaniei

Berlin, capitala Germaniei, este cel mai mare oras si are aproximativ 3.5 milioane de locuitori. Seamana cu o insula pentru ca este traversat de raurile Spree si Havel. Acest oras magnific are o istorie intunecata, suferind in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si astazi puteti vedea monumentele care inca domnesc si care isi spun povestea. De altfel, Berlinul poate fi vazut ca o imbinare aproape perfecta intre istorie, arhitectura si cultura si sa nu uitam de divertisment. Este un oras plin de oportunitati si care ofera cele mai spectaculoase imagini atunci cand va indreptati spre centrul si periferiile sale. Acest oras are multe de oferit incat si cei mai pretentiosi pot gasi ceea ce cauta. Daca veti cauta sa va simtiti bine, acest oras este in primul rand locul pe care ar trebui sa il vedeti. Ofera multe localuri si monumente incat veti simti ca ati gasit locul potrivit pentru ceea ce vreti sa faceti. Daca aveti norocul de a avea prieteni care va pot zice mai multe despre istoria acestui oras. Daca in trecut Berlinul avea un aer mult mai simplu, acum el este ocupat de blocuri construite langa cladirile vechi. Aceasta imbinare a trecutului cu prezentul sterge din grandoarea orasului de alta data, insa infatiseaza noua lui viata in epoca moderna. Acest oras a avut si zilele lui mai putin frumoase. A fost separat timp de 45 de ani si a suferit numeroase distrugeri in perioada celui de al doilea razboi mondial, cele doua parti separand germania comunista de germania occidentala. La caderea zidului berlinului totul a devenit un intreg si ca drept dovada orasul imbina in mod minunat recutul sumbru cu viitorul prosper. Orasul este unul tanar daca ar fi sa na genadim la standardele europene si are o reputatie bazata pe faptul ca oamenii de aici sunt de pretutindeni. Nici la capitolul economie berlinul nu e mai prejos, astfel ca Berlin este un oras prosper care se bucura din plin de numerosi vizitatori care iau cu asalt monumentele orasului. Este un oras viu in care puteti gasi numeroase atractii turistice si care va poarta pe strazi monumentale aratandu-va fragmente din lumea de demult si care va ajuta sa vedeti cum era viata inainte si dupa ce orasul a fost lovit in plin de vremurile necrutatoare. Cu siguranta orasul Berlin este printre multele orase care au un cuvant de spus inaintea istoriei si care ofera turistilor sansa de a vedea tot ceea ce s-a schimbat de-a lungul anilor. Inca de prima data cand intrati in oras puteti admira urmele lasate de vreme si puteti face o diferenta intre stilurile opuse ale vietii de aici. Istoria este un bun indicator prin care orasul poate fi apreciat la adevarata lui valoare. Berlinul este un oras plin de viata si agitatie care ofera doritorilor servicii impecabile indiferent de zona in care se afla. Atat zonele istorice cat si cele moderne ofera vizitatorului prilejul de a se bucura de un oras superb care are radacini puternic infipte in istorie, dar care tine pasul cu modernul la o viteza ametitoare.